Astenii de toamna…si etichete pentru borcanul de zacusca

Cele 3 cojoace din spinarea mea si cizmulitzele din piele intoarsa imi repeta usurel in urechea de vrajitoare ca a cam sosit toamna….mda….ce sa zic…asta da veste buna..:( Pantofiorii mei cu toc se hlizesc obscen din rafturi si raman acasa la caldurica, in timp ce eu sunt fortata sa ma imprietenesc cumva cu cizmele si bocancii…Detest cu toata forta mea toamna cu toate  uscaciunile ei, cu ploaia soioasa si atmosfera gri….asa cum detest si alergatura furibunda a gospodinelor din piete dupa gogonele, vinetzele si alte rahatele de pus la murat, congelat si mai stiu eu ce operatiuni complicate.
 Raman cu gura cascata cand vad cate o cetateanca traversand prin dreptul pietelor , cocosata de greutatea unor papornitze de rafie, din care se itesc cozi de ceapa, ardei capia, teline si alte acareturi. Ce or face domne’ cu atat de multe sarsanale si atat de multe borcane cu muraturi? Si nu stiu zau care a fost dusmanul de a scos cobilitzele de la vanzare…zau ca as face avere daca m-as apuca sa vand cobilitze la intrarea in piata….parca si vad apoi hoarda de gospodine, fefeleaga style caznindu-se sa urce in tramvai cu cobilitza in spinare..Dar in fine…nu stiu zau cum am ajuns sa scriu de piata si gospodine aprige …..mintea mea face uneori niste asocieri de-a dreptul halucinante…ma gandeam la etichete…apoi la zacusca…si inevitabil la piata…si inapoi la etichete….si da acum ii dau seama…
Detest in aceeasi masura etichetele, fie ele de pe borcanul cu zacusca, cel de muraturi…sau cele puse ca o stampila neagra asupra unor persoane! Detest sa aflu modalitati de etichetare a unor fiinte umane fara ca acestea sa fi fost macar „gustate” in prealabil…si da peisajul meu se intoarce invariabil la piata…si gospodine…si gogonele….si sarsanale….si vecina ciudoasa de la parter care moare de invidie ca Tanti Mioara de la etajul 5 si-a cumparat carut cu roti pentru piata si cara toate gogonele si vinetele la un singur transport.
Detest sa aflu ca oameni cu pretentii intelectuale isi aroga dreptul de a pune etichete inveninate si invidioase asupra unor fiinte sau produse pe care nu au avut nici macar onoarea de a le privi de la o distanta mai mica de un metru…Si constat cu tristetze ca uneori delimitarea dintre corporatist si gospodina este atat de fina incat a devenit insesizabila…..Recunosc ca sunt o persoana cu vederi extrem de liberale…ca am prieteni, cunostinte sau oameni de suflet care de care mai ciudati si nealiniati dogmelor…ca nu sunt in stare sa judec dupa aparente, imagini sau presupuneri…sunt Toma necredinciosul….trebuie sa vad cu ochii mei, sa aud cu urechiile mele…sa gust …si apoi voi face un semn pe sufletul omului…pentru ca repet…detest sa pun etichete….
Asa cum detest tipetele,  fie ele si sub forma unor randuri asternute furios …si jignirile fara sens…si uite ca iar ma gandesc la piata…
Recunosc totodata ca prin natura meseriei mele de vrajitoare posed simturi ascutite si detectez imediat personajele „low cost”…dar inzestrarea aceasta nu e accesibila oricarui muritor :).. as putea spune ca posed un adevarat radar pentru duplicitate (foarte adevarat ca uneori mai rugineste si el dar il bag imediat in revizie)..

Si da…detest toamna si asteniile ei…care intuneca judecata gospodinelor…..

In rest ..dor de Cotzobramburis…ursuleata opincara si nerecunoscatoare…dar asta e deja din alt film…………………………….dar tot sunt furioasa..:)