Smoking in Amsterdam…part 2

Mallorca…zi lesinator de torida…35 grade..stau in hamac si ascult linistea…prin ochii abia intredeschisi zaresc un pina colada rece si laptos..ii simt aroma doar uitandu-ma la el..si simt cum hamacul se leagana cu mine…sau mai degraba se scutura…de fapt nu se scutura ci ma zgaltaie de-a dreptul..si nici macar nu este hamacul..este Cotzo. Care Cotzo ma priveste cu ochi inghetati de sub pilota filiforma si ma anunta ceremonios ca este deja ora 9 dimineata!

Ca sa vezi infamie…si noi inca lenevim..ma simt ca o mica infractoare si incerc sa imi adun toate puterile pentru a deveni un vajnic turist posedat de demonul muzeelor. Ne taram asa ca doua reptile si dupa o incercare nereusita de a ne trezi cu un strop de cofeina, ne luam la tranta cu aerul rece din balcon la o tigara vinovata. Amsterdam este marihuana friendly…dar nu Virginia Slim friendly….halucinant de adevarat.

Si uite asa, zgribulita si ametita de somn, fac cunostinta cu aerul taios al Olandei. Atat de taios si neprietenos de rece incat privesc cu regret maldarul de hainute dragalase si fashioniste din valiza roz.

Si ma intreb oare ce naiba o fi fost in capul meu cand am pus trei remindere si am scris patru bilete sa nu uit cele trei perechi de ochelari de soare?? Sau ciorapii din dantela? Sau pantalonii de piele? Si ma gandesc cu ciuda ca nu detin niscai chiloti din lana sau mohair, cu genuchiere..ba nu..glezniere direct. Si uite asa ma luminez eu brusc de ce olandezii nu sunt tocmai niste fashion victims ci mai degraba I dont give a damn victims. Olandezii sunt oameni practici…si foarte rosii in obraji..si extrem de politicosi si draguti. Vorbesc engleza perfect, de la nepot la bunic, de la vanzatorul de gogosi la in flight manager.

Si se opresc rabdatori sa iti raspunda la intrebarile de turist capiat si incapabil sa zica pe nerasuflate aantrekkelijk sau toneelschrijver …si eu una ii banui ca poseda cate doua limbi de sunt in stare sa se exprime coerent in asemenea limba smintita. Sunt oameni calzi si primitori si cu toate ca majoritatea sunt platiti sa fie politicosi, realizezi ca fac treaba aceasta fara nici un efort, fiind oarecum in natura lor sa fie amabili si saritori…privind strict din punct de vedere al turistului.

Si ca sa revin la volanele si chilotii mei imaginari de mohair, olandezii sunt practici pana si in imbracaminte..culori calme ca si ei, haine corecte si aproape anoste, potrivite mijlocului principal de locomotie: bicicleta. Olanda detine recordul in materie de biciclete, trotinete, cascarabete cu doua roti, cu variante clasic, retro sau future pentru fiecare model in parte. Am vazut biciclete cu navete de bere atasate pe post de cos, biciclete cu atas, cu roaba de carat copiii, cainii sau orice alte vietuitoare, cu flori din plastic, cu frunze de canabis tot din plastic, cu clopotei si cate si mai cate dracii. Nu am inteles nici pana in ultima zi dupa care regula se circula prin Amsterdam si am scapat ca prin minune de cateva trante din lupta inegala cu biciclistii lacuste! Dar am scapat…si maine va mai povestesc cate ceva 🙂