In general nu imi plac jumatatile de masura! Asa cum nu imi place nici culoarea gri…nici in vestimentatie, nici in viata personala. Cu toate acestea, uneori, half is better…atunci cand vorbim de greutate. Recunosc, nu am avut niciodata probleme cu acest aspect, fiind catalogata mai degraba anorexica decat in limitele normale.
Dar sa zicem ca , in cazul meu, isi spun cuvantul anii indelungati de sport si obisnuinta de a manca strict cat imi este necesar. Nu am vise erotice cu tocanite, gulas, sarmale, cartofi prajiti si alte delicatesuri. Nu ma inec in oala cu ciorba de burta atunci cand sunt trista….prefer o tigara..sau un pantofior nou..o geanta..oricum, ceva mai greu de rontait.
Pe de alta parte, nici nu mi-am facut o religie din nutritia mea zilnica..mananc ceea ce imi place, uneori chestii indecente (prajituri, carbonara, pizza)..mai pacatuiesc cu cate un pepsi sau un frappe burtos de calorii…recunosc toate aceste mici magarii..dar..si exista un mare dar aici…la jumatate de portie!
Poate vi se pare greu sa hacuiti doar jumatate dintr-un delicios Trois Mousse..totul se invata..si devine automatism. Nici macar nu simt nevoia sa le arunc la gunoi..pur si simplu…ori le impart cu cineva, ori le las pentru o alta zi (adica pana se strica si nu mai sunt comestibile). Si daca nu stiati, foarte multe restaurante va ofera acum posibilitatea de a comanda o jumatate de portie! Cool choice!
De ce va spun toate aceste mici secrete? Pentru ca vreau sa cititi ceva…un blog..o poveste..Blogul se numeste “teaslabeste” (va las in final si link-ul direct), povestea este a Ralucai. Iar Raluca este prietena mea (in mod ciudat, inca mai vorbeste cu mine 🙂
Ne stim de foarte multi ani..eram tinerele, subtirele si voioase. Anii au trecut, unii mai frumosi, altii mai grei. Raluca era o tanara cu greutate normala, cocheta, ingrijita, tanara sotie, dispusa sa abdice personal pe altarul casniciei mult visate.
Clipele au trecut, viata a vrut sa fie altfel decat si-a imaginat ea. Au aparut greutatile…a disparut confortul psihic. A inceput sa se transforme, incet dar sigur..intr-o..sa zicem.. faptura!
La inceput, ma straduiam si eu sa fiu politicoasa ca omul educat (chestie care stiti foarte bine ca nu imi iese defel)..parca te-ai mai rotunjit..parca te-ai mai rumenit..finut ce sa zic :). O vedeam mergand pe la fel de fel de doctori, incercand pastile si diete minune..iar minunile durau cat o partida de sex!
Pana intr-o zi..nu am sa uit niciodata ziua aceea mohorata, pentru ca am reusit sa imi depasesc recordul la rautati verbale. Tin minte si acum perfect: se inserase, statea sa ploua, iar noi ne-am dat intalnire in rond la Piata Alba Iulia.
Nu o mai vazusem de cateva luni. Cand m-am coborat din vehicolul vrajitoresc am ramas trasnita: o fiinta mare cat China, imbracata neglijent si gri, necoafata..parea zbughita din abisul deprimarii. Intruchiparea perfecta a exprimarii lui Creanga “balcaza si lalaie”.
Ma uitam perplexa si incercam sa imi zaresc prietena prin maldarul de sunci. Greu frate..sa recunosti pe cineva care atinsese recordul de 90 Kg de la 57!! O banuiam ca mananca cate un mistret la fiecare cina! Si atunci, am izbucnit. Am izbunit in cel mai urat mod posibil…am spus atatea rautati pe metru patrat, de imi este si acum jena cand imi aduc aminte! Am cerut ospatarului o masa “mai la intuneric!” Am fost intruchiparea diavoleasca…am lasat politetea si vorba blanda si i-am spus tot ceea ce credeam. La modul urat! Stau si acum si ma minunez cum de mai vorbeste cu mine 🙂 Eu ma bateam, jur!
Orice incercare de scuza gen deprimare, pastile, singuratate, isi gasea recul intr-un torent de magarii din partea mea! NU. Nu exista nicio scuza pentru a te transforma din fiinta umana in continent! Nu in ziua de astazi, cand ai la dispozitie informatie, medici, sali de sport, carti de nutritie, etc.
Si iar a trecut timpul. Nu s-a intamplat peste noapte si nici macar peste luna. Dar, incet incet, suncile au disparut , odata cu tot balastul afectiv din viata ei. Si imi este tare drag sa o vad astazi slabuta, cocheta, aranjata si dichisita. I-am schimbat chiar si porecla..nu ii mai zic Dumbo…o strigam Mitza Kangooista ( fiind un melanj intre Mitza Baston si pasiunea ei pentru kangoo jumps:).
Nu regret ceea ce i-am spus atunci, in acea zi mohorata..si nici nu imi retrag vorbele. Ii spun doar atat: I’M PROUD OF YOU BABY!
Va las mai jos linkul de la blogul dragut, al unei fete care a hotarat sa ii urmeze exemplul..si o fotografie cu Ralu! Si imi doresc sa fie exemplu pentru cat mai multe persoane care se ascund in spatele kilogramelor si depresiei. Nu exista scuze…exista doar verbul “ A DORI”.
ILY Cotzo
LINK BLOG TEA SLABESTE – POVESTEA RALUCAI
http://teaslabeste.wordpress.com/2013/02/01/cum-a-slabit-ralu-part-i/
2 Comentarii
Tea Slabeste
04 . 02 . 2013Chiiiitz, thank you pentru share de blog <3
Vrajitoarea Samantha
04 . 02 . 2013Cu placere draga mea 🙂 Si nu uita ca sunt cu ochii pe tine 😉