Teoria frumosului..sau baba, chilotii si Bin Laden

In general sunt o prietena buna. In general! Si uite de asta, ma echipez la ceas de seara si imi iau pantofii cu toc la spinare, sa imi recuperez prietena din aeroport. Asta bineinteles dupa negocierile de rigoare: da’ de ce eu, da’ ce nu vine tact-tu, da’ ce fel de prietena esti tu.
En fine, ma mobilizez si ajung contrar obiceiului meu, chiar la timp, sa imi recuperez prietena. Care prietena, maritata cu un Suleyman medic stomatolog, vine in vizita la parinti cu Suleyman cel mic, mostenitorul de 1 si cateva luni si soacra din dotare.
 Stau eu ce stau  si admir puhoiul ce forfotea in jurul meu, cu flori si pancarte, mai ceva ca la miting. La un moment dat, suna doamna mea:
– Ai ajuns?
– Am ajuns.
– Ma mir. Ce ai patit de ai ajuns tu la timp?
– Ma gandeam ca primesc vreun cadou.
– Vezi ca eu mai stau la bagaje si am trimis-o pe soacra-mea cu al’ mic inainte, sa ii preiei tu.
– Dar de ce trebuie sa iasa inainte?
– Pentru ca Matei este agitat si eu mai astept vreo doua bagaje.
Buuun. Stau eu cu mana streasina si ma uit in zare printre usi. La un moment dat, zaresc un cearceaf mare alb, cu doua picioare, care impingea un carucior rosu Ferrari. Ma rog la Barbaosul sa nu….
Ma rog degeaba, ca nu am noroc. Cearceaful agitat este chiar coletul pe care trebuie sa il preiau.
Ii fac semn, cearceaful se prinde ca eu sunt „persoana de contact” si se protapeste in fata mea, gesticuland nervos si boscorodind in bengaleza veche. Ma uit mai atent, si printre carpe detectez o baba neagra, cu fire de par in barbie si ceva mustati discrete. Pentru o secunda am chiar strania senzatie ca maraie. Imi arata nervoasa caruciorul si ocupantul acestuia.
Oameni buni, jur, imi plac copii, pe unii chiar ii ador, pe altii ii consider aproape perfecti. Dar oricat as fi fost de  iubitoare, in carut era o chestie dolofana, creponata si cu niste sprancene negre unite. Semana izbitor cu cearceaful agitat. Dau sa il mangai pe crestet, cu un pic de teama sa nu ma muste.
Baba, in loc sa stea naibii potolita, ca sa nu se mai uite tot aeroportul la noi, incepuse sa planeze in jurul nostru, aratandu-mi disperata copilul. Dupa cateva minute de concentrare, detectez si cauza agitatiei: o duhoare de varza stricata!
– Mai stai mult?
– Nu stiu, de ce?
– Fii-tu a facut caca iar soacra-ta ma maraie!
– Asa si?
– Cum asa si? Eu ce fac acu? Ca harponul l-am lasat acasa.
– Pai mergi la baie si schimba-l, vezi ca ai tot ce iti trebuie in geanta aia micuta de sub carut.
Evident, m-a blestemat careva! Toate bune si frumoase, apuc caruciorul, dau un ghiont cearceafului sa o ia inainte si hai la toalete. In fata baii, incep sa comunic ca Tarzan cu baba: ma tin de nas, ii arat copilul, ii arat baia, ii arat bagajul. Semnele sunt graitoare: copilul pute, tu mergi la baie sa il schimbi, eu pazesc bagajul!
Baba nimic!! Imi face semn ca nu copil, ca da bagaj, si nici una nici doua se aseaza cu fundul pe valiza si mainile in san si imi arata despotic baia!
La dracu..suspin, il iau pe micul Bin Laden din carut, care cantareste mai mult decat baba si valiza la un loc si ma rog sa nu ma intalnesc cu vreun cunoscut.
Mai nene, ce cara femeile in geanta copilului, nu cara nici Madona la concert!! Chiloti de hartie, servetele de vreo patru feluri, creme, pudre, sapun, uleiuri. Puii mei, tot raftul de cosmeticale indesat intr-o geanta.
Cum nu pricep ratiunea tuturor pomezilor, imi trag tricoul peste nas si  scurtez pe cat posibil operatiunea. Scot chilotii cu bomba chimica, pun alti chiloti curati, ii lipesc si eu dupa cum ma duce ratiunea si imbrac copilul la loc. Totul sub privirile dezaprobatoare ale unei mamici dedicate care isi astepta randul la schimbat!
Il iau pe Bin Laden in brate, ies din baie..si cosmarul se implineste!Dau nas in nas cu un cuplu de amici.
– Vaaaai, ce copil…pauza de politete…simpatic!
Imi vine sa marai si eu ca baba la ei..”atentie ca musca”, dar ma abtin
– Nu este al meu! L-am gasit!
Astia se uita perplecsi la mine.
– Il cauta politia si l-am adapostit, continui eu, sperand sa ma scot basma curata.
Scap repede de momentul stanjenitor, salvata fiind de draga mea prietena, care cu bagajele recuperate si familia reintregita, il smulge pe Bin Laden din bratete mele cu urmatoarea exclamatie:
– Maimuticaaaaa meaaaaa, ce dor mi-a fost de tine
Jur! Daca as fi putut filma mutrele amicilor mei, as fi facut record pe you tube!
Ii lasam pe astia cu gurile cascate, imbarcam baba, pe Bin Laden, 4 valize! si noi doua in amaratul meu de chevy, iar pe drum avem urmatorul dialog uluitor.
 – Nu-i asa ca e frumusel?
– Cine?
– Matei
– Cine-i Matei?
–  Fii-miu tampitico
Tac…tacerea ma  apasa. Ma uit in retrovizoare sa il mai cercetez odata pe Bin Laden
– Daca zici tu.
– Adica ce vrei sa spui? Ca e urat?
– E simpatic
– Simpatic inseamna ca e urat, se ambitioneaza nebuna
– Bine , atunci e haios.
– Cum sa zici de un copil ca e haios? E frumos sau urat.Ce fel de om esti tu?
– Pai ce legatura are? Am zis ca e simpatic, ce ma tot chinui?
– Adica e urat, asta vrei sa zici.
– Da nu-i nici frumos, explodez eu, intr-un final. Seamana cu soacra-ta si maraie!
Tacere. Dupa vreo cinci minute , nebuna incepe sa rada brusc
– Sa stii ca maraie baba..si are si mustati.
– Am remarcat..si cand se enerveaza cred ca musca. O lasam la hinghieri si fugim.
Ofteaza…
– Stiu ca e uratel. Dar pentru mine e cel mai frumos
Ma uit la ea siderata!
– Il alinti cu „maimutica mea „!!
– Pai si ce? Maimutele nu sunt frumoase?
Am capitulat! Am predat gasca si bagajele bunicilor care asteptau emotionati in fata blocului si am sters-o cat de repede am putut!
ILY Cotzo