Stiti cum se spune acum cand vrei sa trandavesti cateva zile? Ma duc la workshop!! Pe langa ca vei starni admiratia publica si ovatiile prietenilor, scapi si de invidiosul “aaa, deci ai bani, te duci in vacanta”.
Asa si eu. La adapostul sigur al unui workshop Jamie Aston, mi- am luat smechereste cateva zile de vagabondaj. Ca atare, momentan, sunt cocotata in varful unui pat mare mare mare, plin de perne si ma specializez in activitatea de trandavit..lenevit..tandalit..facut umbra pamantului degeaba.
Singura parte care nu a iesit pana acum din planul meu, a fost plecarea. A trebuit sa imi misc fizicul la nesimtita ora 4 am catre aeroport.
Lenea planuita, m-a indemnat sa iau doar un bagaj de mana, lucru care chiar nu imi sta in fire. Dar gandul ca voi depune un efort minim la carat, a compensat lipsa tuturor tembelitatilor din bagaj pe care le car de obicei.
Si cu toate astea, chiar si cu aceasta precautie, la 4 am aveam senzatia ca toti dracii de pe lume s-au inghesuit in desaga mea si vor sa mearga la Londra!
Am invatat ca locul la wizz air ti-l alegi din sala de asteptare. Te asezi si tu cuminte langa un personaj care miroase frumos si pare mai putin dispus sa te tina de vorba, dupa care aplici metoda scaiului. Functioneaza! Si asa m-am lipit de un englez tanar, avocat, cu vorbe putine de impartasit si dispus sa imi urce bagajul in compartimentul ala in care se presupune ca trebuia sa catapultez singura valijoara mea rosie!
In planul meu de lenevit intra si economia vorbelor. Am constatat ca, cu cat scot mai putine cuvinte, cu atat ziua mea va fi mai putin solicitanta. Am evitat chiar sa ma uit si la reclamele tembele cu scuba diving din revista wizz. Eu una am obosit numai privind mutrele alea fericite care pupau delfini si zburdau pe valuri.
First stop..Luton…prima priveliste…doi colorati, cu atitudine specific ciorofila – burta inainte, mainile in buzunare, plescait si uitatura plina de tupeu fileaza fraierii de umbla capiati prin aeroport. Mai incolo, doua pirande pandesc buzunare. Mda..welcome J
Iau o cafea lunga si chioara si incep sa bantui ca o bezmetica, care uraste cu patima trezitul si mai ales ganditul in creierii diminetii.
Stiti ce este mai al naibii decat o cafea proasta dimineata? Un indian care se straduie sa iti explice cu accent british de unde dracu iei autobuzul National Express si pana unde mergi si unde schimbi. Avand in vedere ca eu ramasesem cu gura deschisa si nu paream sa am vreo reactie..striga la mine:
– Miss..dooo youuuu heaaar meeee?
Nu’s de ce accentueaza in mod ciudat vocalele.
Mda, te aud bade..doar ca nu pricep o iota, cand puii mei pleaca afurisenia de bus. Pana la urma negociem sa ma lase sa ma uit singura pe rezervare..si constatat ca in engleza de pe Gange, twelve e cam tot aia cu ten si cu nine!
Incantat totusi ca am reusit sa ne intelegem ca maimutele, indianul imi da biletul si imi zice : HAVE A NICE FLIGHT!!!! Asa ca i-am zis si eu “ You too mon ami!!
O sa va vina sa credeti sau nu..am reusit sa ajung in Reading fara sa fac popas prin Varsovia sau Amsterdam!
Iar de aici incolo planul meu de trandavit a dat roade maxime. Novohotel este un deliciu, oamenii chiar isi dau tot interesul sa te simti ca un pasa! Patul este imens, pernele mari si pufoase J
Si dupa cateva ore de zacut in pozitia rastignit intre perne, am facut totusi o plimbare lenta prin orasel. Superb. Tipic probabil pentru micul oras englezesc, cladiri vechi si cochete.
Genul de loc, unde vrei sa fugi cateva zile si sa zaci! E drept, am avut senzatia ca lunaticul ala de indian m-a trimis in Pakistan dupa ce am intrat in cateva magazine..insa a fost doar o iluzie.
Am bifat mergand cu pas de melc:
– Biblioteca (mi se pare tare fain ca oamenii astia chiar citesc si am lenevit cu patima vreo ora pe acolo)
– o bodega care se numeste cat se poate de sugestiv Freehouse- bastion al lenevelii globale din Reeading -eu am mancat o placinta iar mosul care s-a pus cu mine la masa a dat pe goarna doua halbe de bere…iar intre ele imi zambea cu patru dinti- am conversat despre faptul ca a merge la bodega sa iti irosesti timpul ar trebui sa fie obligatoriu
– O bisericuta superba, un targ de craciun, un magazin cu decoratiuni interioare foarte faine si o placinta cu turkey si crannberry..na!
Acum astept haita sa vina sa ma ia in oras..ca doar nu credeati ca sunt singura pe lume! Am venit la sustinatori de incredere!
Maine..ma duc la workshop!
În spatele Măștilor
În spatele Măștilor
Cum Nu am fost eu în Peru.