Biloxi hai fa pipi..nuuu pe domnu’ te implor !!!!

Daca ma gandeam ca nu mai patisem de mult una de pomenit, s-a gandit Barbosul ca ma cam plictisesc in casa pe ninsoarea asta!
Ca sa pricepeti, la noi in bloc, in afara tembelului de 1 si a vitei de nevasta-sa (ma doare in fund daca citesti, neam de traista ce esti), suntem toti niste vecini tare draguti si amabili.
Pe holurile noastre se plimba cu veselie ba o hartie igienica, ba niste placinta cu branza de la baba de la 8, ba o cana de cafea, ba o lingura de zahar, ba o parola de la wireless. Si apropos de asta, imi aduc aminte, cand m-am mutat aici, primele zile, eram in curatenie, mutat mobile, muncitori si alte activitati zidaresti. Aveam tot ce trebuie, mai putin aragaz :)). Iar vecinul din dreapta, ditamai namila de om, imi aducea in fiecare dimineata o cana mare de cafea cu lapte, dar-ar norocu’ peste el, ca tare e baiat de treaba!
Sa revenim…si printre vecinii astia faini, este si Ioana. Tinerica, simpatica, blonduta. Tin tare mult la ea, pentru ca Maya o iubea nespus si de fiecare data cand pleca la servici, princess a mea dadea buzna in masina peste ea :).
De curand, Ioana noastra, suflet nobil s-a procopsit cu o potaie de pe facebook. Un „ia-ma „acasa absolut senzational si iubaret! Urat ca sticla mea goala de vin, dar iubaret! Si a primit si un nume halucinant: Biloxi!
In afara de potaie, vecina mai are si un iubitel. Si ceva planuri de iubeala peste noapte!! Asa ca, pe la pranz, ma trezesc cu ea la usa:
– Vecina ma ajuti?
-Nu (ma scuzati, dar eu niciodata nu zic da, poate poate scap). dau sa inchid usa
Ioana smechera cu gheata in usa:
– Hai fata ca nu iti mai dau placinta de la baba.
-Bine, ce vrei?
— il tii si tu pe Biloxi pana maine, sa ma duc la baby?
-Nu.
-Bine hai ca ti-l aduc.
Si vine Antichristu…aaaa pardon, asta, Biloxi.  Si stam pe canapea unul langa altul. Apoi in baie. Apoi inapoi pe canapea. Si in bucatarie. Umbra mea este maro si ma hartuieste.  Fac un dus..potaia langa cada, ma priveste cam ciudat! 
Dupa ceva timp, il trece de pipi. Ma uit pe geam, ma uit la el…si iar pe geam. Stiam eu ca nu trebuia sa deschid afurisita de usa.
Ma  camuflez bine, de zici ca ma duceam sa arunc cu un Molotov pe geamul marlanului de la 1 si imi pun vreo 3 perechi de sosete..fes, manusi, fular, geaca groasa..in fine..de gustibus!
Si hai la plimbare cu Biloxi! Asta micu’ potaie potaie dar e hazos rau in zapada. Sarea si alerga, de zici ca mancase din briosele mele. La un moment dat, un ciudat incepe sa se tina dupa noi..
– Vai, dar ce catelus frumos aveti dra!
Asta in conditiile in care poataia insotitoare putea fi usor confundata cu o nevastuica turbata!
 Eu, nimic –  Da multumesc, mars de aici. Nu dvs domnu’ ziceam de caine!
 Nebunul dupa noi   – Mi-ar placea sa va cunosc.
Nu se poate domnu’ ca ma cearta stapanii.
Ala cu ochii bulbucati –  Cum adica stapanii?
– Pai lucrez acilisea la centrala termica, la un bloc, la un domn!
Nebunul nu se lasa – Pot sa va insotesc la plimbare?
– Nu poti domne ca io tip…Biloxiiiiiiiiiiii…unde dracu’ te-ai bagat potaie ce esti?
BILOXI  era langa domnu’.  Mai précis chiar langa pantalonii lui! PE CARE TOCMAI FACUSE PIPI!
Ce am facut?? Intotdeauna am fost de parere ca fuga face bine la sanatate. La un moment dat, am auzit niste injuraturi urlate in spatele nostru..insa deja eram in siguranta!

Noapte buna de la Biloxi * Me!
ILY Cotzo