Eu nu prea raman uimita. In primul rand, nu imi sta bine cu sprancenele ridicate si apoi am si asa niste ochi anormal de mari. In al doilea rand, raman de cele mai multe ori cu o expresie usor tampa, usor blanda, care imi opacizeaza gandurile. Deci nu poti stii daca sunt uimita sau proasta gard. Sau cel putin nu ai baga mana in foc.
Astazi insa am ramas uimita! Inca ma mai intreb daca faza a fost pe bune sau am fost protagonista la camera ascunsa.
O zi obisnuita. Intalniri obisnuite. Clienti obisnuiti. Un cuplu obisnuit.
Ea timorata, cu privirea in pamant, isi frange mainile. Se aseaza cuminte in fata mea si nu ma priveste. El, solid, mai mare cu vreo doua capete decat mine, pare crescut la sat. Este rumen in obraji. Un pic prea rumen pentru miezul zilei. Si de fapt nu este nici rumen…doar congestionat.
– Si iaaaa ziii dra…cate ie dijeiul la tine?
– Intre 800 si 90o de euro. Fara taxe…ma fac ca, calculez ceva si ii dau la temelie..cam 1200 euro cu taxe.
– Aha…cam scump sa stiiiii…auzi da mie imi place sa dansez. Se intoarce catre viitoarea consoarta…si lui ma-ta ii place dansul. Se cracaneaza si ii face niste semne obsecene…gen dansul imperecherii. Se intoarce catre mine si rade grohait!!!!!
Un miros de bautura ieftina imi violeaza ficatul si asa rablagit in ultima vreme.
– Daca va depaseste bugetul va pot da cateva recomandari (recunosc am si eu o mica lista neagra cu polite de platit)
– Las’ draga ca ma descurc io…il sun pe ala de la carciuma!!!!! Isi trage mucii si spre norocul meu nu alege sa mi-I scuipe totusi pe parchet.
Se mai invarte prin birou, darama cateva prostioare de pe rafturi si in final se pravaleste pe canapea.
Tanara imi insira grabita cateva lucruri pe care le-ar dori de la mine, insa nu ma pot concentra. Ma gandesc daca am vreo totusi vreo arma alba prin sertar, sau daca este cazul sa imi sacrific laptopul facandu-l palarie de betiv.
Grohaitorul se ridica brusc din canapea si o ridica pe duduie de un brat.
-Mergem.
Haleluiah!!!!!!!!!! Ma gandesc eu
O impinge pe nefericita pe usa si se ingramadeste si el sa iasa.
– Nu cumva ai buda pe aici, frumoaso?
– Nu domnule, imi pare rau, nu avem veceu in casa.
Grohaie…iar mucii care ameninta sa sara din gat…
– Da tu unde faci? Rade ….
– Avem o curte interioara, daca doriti. Va dau cheia din spate?
Ginerica rade rade rade…eu una ma gandesc cu groaza ca or sa ii sara mucii pe parchetul meu.
– Ne mai vedem noi!!!!!!
A plecat. Slava cerului. Am avut un pic de emotii, cu toate ca aveam dulaul sub scaun. Pe Maria o gasise plecatul in sat, taman azi.
Dar stau si ma gandesc…si la mucii aluia ce-I drept….dar si la viitoarea mireasa…CUM NAIBA SA TE MARITI CU ASA CEVA????
ILY Cotzo
În spatele Măștilor
În spatele Măștilor
Cum Nu am fost eu în Peru.