“Un nebun arunca o piatra in balta si zece intelepti se chinuie sa o scoata”. O vedeta de televiziune, arunca in eterul public niste framantari personale, dospite bine intr-o oala in care a amestecat fara noima ingredientele: homosexualitate, toleranta, crima, terrorism, educatia maternala si mii de oameni comenteaza, scriu articole, se inchina, arunca cu pietre virtuale si fac un adevarat circ.
Logic, este dreptul dansei de a avea pareri, de a crede ceva sau altceva, de a-si nauci propriul copil sau de a se intinde pe peretii publici. Doar ca, atunci cand esti o persoana publica, cu o masa de oameni la dispozitie, care iti sorb fiecare cuvintel, care se raporteaza la “reusitele” tale, parca ar fi nevoie de ceva mai multa responsabilitate si de o alegere mai fericita a cuvintelor.
Am vazut articole scrise de jurnalisti, blogeri mai mult sau mai putin cunoscuti, mame – blogeri, chiar si medici. Colegi de breasla ai doamnei respective au profitat si ei de rugul public pentru a ne spune “cu toleranta” ca ei au prieteni gay si ii iubesc si ii respecta si nu ii discrimineaza. In fapt, un mod patetic de a profita de imaginea cuiva, pentru a-si mai atrage oleaca de notorietate, pe principiul “uite ce fata buna e cutareasca, ea ii iubeste pe homosexuali”. Au fost cativa care au avut si “tupeul” de a sprijini spusele vedetei de televiziune.
Daca ar fi sa le crezi, ai ajunge la concluzia ca romanii sunt cel mai tolerant popor de pe planeta, ca suntem o natie exemplara, care pune la zidul infamiei orice persoana care indrazneste sa nu fie toleranta cu minoritatile de orice fel.
Si stim foarte bine ca nu este asa. Media tinde homofobie, rasism si multe alte “frustrari” sociale. Este o parere strict personala, derivata din experiente traite. La zidul infamiei sunt pusi nu numai homosexualii ci si saracii, tiganii, maidanezii si cate si mai cate.
Dar uite, brusc suntem toleranti, atunci cand avem prilejul sa ne batem cu pumnul in piept si sa aratam lumii ce parenting extraordinar stim sa facem cu copiii nostri.
Eu stau doar si ma intreb cine naiba ne-a dat noua dreptul de a fi toleranti? Am fost investiti de o autoritate suprema ? Personal, cred ca exprimarea de a tolera minoritatile sexuale este la fel de jignitoare ca oricare alta. Ca si aroganta de a ne lauda cu prietenii gay pe care ii avem. Obsesiv, fiecare a adus in lumina treaba asta: eu am prieteni gay si sunt oameni extraordinari, ii iubesc de ma cac pe mine.
Eu nu am prieteni gay. Si nici lesbiene. Am prieteni si atat. Habar nu am pe ce gaura si-o trage fiecare in dormitor si nu ma intereseaza treaba asta decat daca face parte dintr-o barfa de cafea in care ne exploram limitele sexuale. Am prieteni care creeaza, care iubesc, care mint, care barfesc, care lupta pentru o viata mai frumoasa. De-or fi gay au ba, e treaba lor.
Ar trebui sa precizez ca nu am nici copii. Poate voi avea, candva. Insa am caini. Si am invatat multe despre iubire de la cainii mei. M-au facut sa inteleg ca cea mai pura forma de iubire este cea neconditionata, lipsita de egoism sau impovorata de asteptari personale. Iar atunci cand iubim, nu suntem nici negri, nici hetero, nici gay, nici saraci, nici bogati, nici prosti nici destepti. Suntem suflete capabile sa isi deschida barierele si sa priveasca fara teama catre o alta fiinta.
Daca voi avea un copil, imi voi dori cu siguranta tot ce este mai frumos pentru el: sa fie sanatos, sa iubeasca si sa fie iubit, sa fie bland, sa fie deschis catre explorarea mintii si a sufletului, in esenta sa fie fericit. Iar eu voi face tot ceea ce imi sta in puterea de Om cu suflet de caine sa ii ofer premisele catre sansa de a fi fericit. Singurul fapt care m-ar dezamagi si m—ar face sa cred ca am esuat ca parinte ar fi sa fie nefericit. Sa fie inchistat in dogme sociale si sclavul unor limitari penibile. Si mi-as mai dori un lucru : sa fie mandru ca ii sunt mama! Iar daca copilul meu va alege sa si-o traga cu iubitul/ iubita pe alte gauri de cat cele “conventionale”, il voi intreba doar daca este fericit. Atat ar conta pentru mine.
Iar atunci cand ii voi citi povestile incredibile cu care am crescut si eu, voi omite sa ii precizez inca din prefata ca Hans Christian Andersen, nu era o persoana “normala”, pentru ca era gay!
Prea multele noastre asteptari personale ucid nu numai inocenta fireasca a copiilor ci si sansa de a evolua ca fiinte.
Singurul lucru care m-a facut sa cred ca respectiva vedeta de televiziune este usor debusolata in privinta notiunilor a fost alaturarea nefericita a termenilor: homosexuali, criminali, teroristi, cersetori, anormalitate. Ne nastem homosexuali sau nu (este dovedit stiintific, nu trebuie sa reinventam roata, si homosexualitatea este notata inca din antichitate si nu pentru ca s-au rujat cativa barbati in secolul iphone-ului), putem deveni oricand criminali, chiar din greseala sau din disperare, putem fi oricand cersetori chiar si de iubire si putem pune o bomba pentru a ne sustine convingerile. Umanitatea a facut toate astea, de mii de ani, chiar pentru icoana numita “normalitate”. O normalitate, pe care fiecare a vazut-o diferit.
Sper sincer ca pe gay-ii din Romania, ii doare in fund, la figurat, de tot acest circ si rad senini cand mai citesc cate un articolas, in care fiecare se lauda cu “bijuteriile” gay din cercul de prieteni. Este ca si cum te-ai lauda ca ai trei sani sau patru coaie, dupa parerea mea.
Si asa cum oamenii declarati “normali” doar pentru ca si-o trag pe gaura conventionala se bucura cu tupeu de minunile lui Leonardo Da Vinci, Goethe, Oscar Wilde, Michelangelo, Platon, Hans Christian Andersen, P.I. Ceaikovski, etc, in acelasi mod fiecare are dreptul sa se bucure de iubire si partener, asa cum considera si simte.
Si sincer ma mai framanta ceva: daca mie, hetero declarata, iubitoare de barbati pana in maduva oaselor , mi-ar placea sexul anal…asta ce m-ar face? Anormala sau Homosexuala?
In imagine, avem blandetea umana incredibila, reflectata de ochii OMULUI care a facut sa vibreze sufletele a milioane de copii: HANS CHRISTIAN ANDERSEN!
ILY Cotzo
PS: Numele vedetei de televiziune este irrelevant…asa cum este si teoria ei!
Mă întorc la tine!
Mă întorc la tine!
Mă întorc la tine!