Daca urasc ceva in viata este trezitul de dimineata. Si nu stiu cum se face, dar de cate ori sunt nevoita sa ma trezesc cu noaptea in cap, am o zi ciudata..sau chiar proasta. Personal, as da o lege, prin care sa legalizez lancezitul in varful patului pana la ora 10…minim.
Azi dimineata mi-am luat picioarele la spinare inca de la 9, avand o treaba importanta trasata de o clienta tare simpatica de altfel. Sa masor cristelnita pentru botez, ca sa nu cumva sa ii gresesc coronita de flori sambata. Pe principiul “ hai te rog eu masoara si tu chestia aia, ca mie imi pare oala imensa (adica cristelnita)” m-am induplecat si m-am trezit cu programare la baba de la lumanari, ca doar la ora 9 se poate masura cristelnita!!!
Chioara de somn si prost dispusa, ajung la biserica. Coana mare de la lumanari ma astepta sprijinita intr-o matura si cu un aer de stapana absoluta a icoanelor si cristelnitei. Ma pofteste in biserica si se asigura ca ma inchin ca la carte, imi indica o icoana facatoare de minuni, la care musai musai sa ma ploconesc “ sa ai noroc in viata mama” si se duce sa aduca oala.
Si iaca in vreme ce admiram eu sfioasa sfintii, ma trezesc nas in nas cu popa care ma priveste cercetator si spre stupoarea mea exlama cu bucurie: Ralucaaaaa.
Ma uit eu la el, ma uit in spate, ma uit la sfinti, ma uit la icoana facatoare de minuni…neahhh..asta cu mine vorbeste.
Ma uit mai atent la popa sa imi dau seama daca il cunosc si de ce as fi asa intima cu el sa ne strigam pe numele mici…nu imi suna nici un clopotel.
– Raluca, nu imi vine sa cred ca te revad, aud spre groaza mea venind cuvintele dinspre sutana
Imi mijesc si eu ochii sa ma uit mai bine. Deci nu. Nu stiu cine naiba- doamne- iarta-ma e popa asta.
– Ce faci? Nu ma mai recunosti?
Sa fiu sincera, am inceput sa simt un fior de gheata pe spinare si ganduri din ce in ce mai nebunesti au inceput sa ma chinuie. Sfinte Sisoe cine o fi asta? Eu stiu ca am avut cateva perioade mai tulburi in viata mea, insa…cu un popa? Asa nebuna sa fi fost? Doamne, sa vezi cand le-oi suna pe hienele mele sa le zic ca m-am culcat cu un popa.
Nu. Nu e asta. Nici chiar asa sa nu imi aduc aminte. Om fi fost colegi de scoala? De liceu? De facultate? M-o fi prins la furat de corcoduse? Omul pare sincer si mai rau de atat se si bucura ca ma vede! Asa ca imi pare de porc sa ii zic “prietene cine naiba esti? “ mai ales ca suntem in biserica. Zic ia mai bine sa fiu eu fata educata si sa o iau ca la Ploiesti:
– Doamne , ce surpriza…nu te-am mai vazut de un car de ani. Cat pe ce sa nu te recunosc, dau eu drumul la ipocrizii.
– Popa: – ei, hai ca nu a trecut chiar asa de mult timp.
Aoleu. M-am ars. Asta nu suna bine. Deci nu e din liceu…damn it. Trag aer in piept si incerc sa ma concentrez. Cine e asta frateeee?
Popa: – Ce faci la noi aici? Te mariti?
– Nu tocmai. Masor cristelnita pentru un aranjament de flori.
– Aha. Acum te ocupi cu asta?
La naiba. Da’ inainte cu ce naiba ma ocupam prietene?
– Mda, muncesc si eu cum pot. Tu ce mai faci? (da stiu, este cel mai stupid lucru pe care il puteam intreba)
– Sunt fericit, Raluca. Mi-am gasit drumul si acum am chiar si parohia mea.
Deci! De ce imi zice mie asta ca e fericit? Adica l-oi fi facut eu nefericit la un moment dat? Aoleu!!! Daca s-a facut asta popa din cauza mea???? Deja incep sa simt coltii vinovatiei cum Musca din mine. Cumetre cine esti???
Popa se uita la mine si zambeste cald. Asa, ca un popa carierist care le stie el pe toate.
– Tu nu ma mai recunosti nu-I asa?
– Pai….euuuuu…sa fiu sincera…cu barba asta..si cu rochia asta pe tine….pardon sutana…cum ziceam…nu prea.
– Sunt M. Eram in gasca cu X si Y. Mergeam la Salsa des. Si dansam mereu cu tine.
Aha! Deci nu am fost prea intimi. Doar ne-am frecat trupurile pe ritmuri latino si am transpirat impreuna! Haleluiah! Multumesc Doamne!! Ii zambesc cat se poate de sincer si de destins si deja ma simt impacata cu mine si cu Dzeu. Asa veste buna nu am mai primit demult.
-Eram foarte indragostit de tine pe atunci, aud eu sentinta groaznica si simt ca imi vine sa ma dau cu capul de icoana facatoare de minuni. Noroc ca popa zambeste si ma priveste cu bunatate. Dar aveai parul altfel…
– Eh..ce vremuri nebune, zic si eu ca proasta, ca sa nu zic nimic de fapt. Dar acum iar ma roade…de ce s-a facut asta popa?? Ca doar nu din cauza parului meu.
– Da, ce vremuri. Bine ca au trecut. Nu imi vine sa cred ce viata am avut inainte.
– Ma bucur pentru tine. Acum pot sa masor cristelnita?
– Sigur, nu te mai retin. Acum vei veni mai des pe aici nu-I asa?
Pe toti sfintii ..de ce as veni mai des acum pe aici? Ca fantezii cu popi inca nu am. Bachata in biserica nu am de gand sa prestez…samba pe la icoane nici eu nu as fi in stare sa fac.
– Sigur. Conteaza pe mine. Vin in fiecare duminica daca am timp. Doamne..ce ipocrita sunt…pleneste-ma Doamne chiar acu’ ca merit!
Ma priveste cu bunatate si intelegere si iar zambeste ca un popa. Ne-am luat la revedere si am tulit-o miseleste din biserica.
Bai…daca asta s-a facut popa din cauza mea??
ILY Cotzo
Mă întorc la tine!
Mă întorc la tine!
Mă întorc la tine!