Totul a început într-o frumoasă zi de toamnă. Păsărelele ciripeau, soarele încă strălucea, frunzele erau bine mersi la locul lor, ba chiar dădeau și ceva muguri la copaci, că deh…doar la noi toamna e ca primăvara. În ziua aceea romantică de toamnă am descoperit o groapă la poartă. Evident, primul gând a fost un pic macabru…care îmi sapi mah groapa? Al doilea a fost evident să învinovățim o persoană inocentă și de felul ei săpătoare de gropi, lucrător agricol în grădină, iubitoare de gazon- semințe, asistentă de grădinar.
Ne-am uitat adânc în ochii ei căprui și am emis primul avertisment : dacă mai sapi gropi, nu mai pupi conservă d’aia bună!
Ne-am uitat adânc în ochii ei căprui și am emis primul avertisment : dacă mai sapi gropi, nu mai pupi conservă d’aia bună!
Duduia blănoasa s-a uitat galeș în ochii noștri, cu expresia aceea binecunoscută : N-am fost Io’ !
Și au mai trecut zile de toamnă blândă în centrul unei capitale europene. În anul 2019. Ziua și groapa. Cooperativă munca în zadar. Ziua astupam groapa…noaptea apărea iar.
I-am propus Elenei să o zidesc în poartă…poate așa nu mai muncesc în zadar ca meșterul Manole. În mod ciudat…s-a opus!
Și cum lucrul făcut cu mâna ta nu se numește Laba ci lucru manual, cum toate florăriile cu ifose o ardeau pe moda Aprozar am avut nefasta inspirație să devenim și noi fashion victim : ne-am împopoțonat scara și intrarea atelierului cu bostani, bostănei, tărtăcute și felinare de lemn! V-am spus doar că o ardeam și noi pe trendu’ Aprozar! N-am găsit coceni de porumb dar în rest puteai să juri că avem Bostănărie la Dragomirești Vale și magazin de desfacere. În anul 2019. Într-o capitală europeană.
Și de acum filmul evenimentelor s-a derulat rapid : bostăneii au început să dispară, discuții aprinse între noi…care ai furat bah bostaneii, arzate-ar catranu’ ..sugăte-ar șerpii…(alinturi de astea de hartiste), care ai ros mah sacul de gunoi. Până într-o zi, când ceața s-a ridicat și misterul a dispărut..Nu suntem singure! Nici în Univers…nici în curte. Doar la primărie suntem singure. În anul 2019. Într-o capitală europeană. Avem un Șobolan!
Și cum orice chestie nouă mai întâi te sperie și când te sperii devii violent..așa și noi. Colegul de vila…aka apropitaru’, intelectual cu pretenții a decis! Hai să îl înecăm! A venit cu furtunul și a început să toarne apă sub atenta supraveghere a Elenei și a Aurorei proaspăt coafată, machiată, gene false, venită de la nuntă. Și ce să vezi și să nu crezi…Shobo s-a scuturat un pic, și-a zis în gând “bah dă proști mai sunt oamenii…pai ce credeau ei?? că eu n-am respectat ISU?? Mi-am făcut bah ieșire de urgență, că sunt cetățean european! V-am spus că apropitaru’ e intelectual nu? Sfârșit episod “Cum nu l-a înecat intelectualul pe Shobo” !
Episod sângeros : Shobo enervat de atâta zarvă își folosește ieșirea ISU și o fugareste pe Elena. Oamenii acționează în haită, că pe vremea peșterilor și se înarmează cu arme albe : Apropitaru’ cu o lopata, Aurora cu o furcă, Elena cu o sapă!!! Un fel de Horia, Closca si Crisan, varianta desene animate!!
Și da-I și aleargă după Shobo prin grădina. V-am spus nu de buclele și genele false ale Aurorei? Sfârșit episod sângeros : Shobo bine mersi a fugit la vecin și cred că ne-a aruncat peste umăr sau peste coadă : Asta nu rămâne așa!
Tom și Jerry? Pistol cu apă pe lângă noi!
La nici câteva zile, Shobo s-a răzbunat magistral!!!! Mai țineți voi minte cum dădeai “la cheie” iarna, la bătrâna Dacia, rugându-te la toți sfinții și dzeii să pornească măcar din a patra încercare?? Ete așa și la Mercedes! În anul 2019. Într-o capitală cu ifose europene. Bref…ajung taras cu “neamțul” meu la service. Primesc pe loc și constatarea : Shobo și-a făcut garsonieră în mașină mea! Fiind băiat sărac, a început și el de jos, o colibă de chirpici…cu Frunze, paie și scuipați. Acum, desigur ați fi tentați să fiți scârbiți…dar hai să vedem exemplul pozitiv : până și Shobo construiește ceva. În anul 2019. Într-o capitală europeană. Până și Shobo ar putea fi un exemplu pentru primarul sectorului 2.
ȘI ca în orice basm cât se poate de adevărat, există și un happy end. Așa cum te obișnuiești cu orice rău necesar, așa ne-am obișnuit și noi cu gândul că Shobo face parte din familia noastră. Nu mai fugim ca zbanghiile din calea lui, seara când venim la atelier ciocănim discret la poartă (adică dăm două șuturi zdravene în poartă) cât să aibe el timp să se ascundă. Desigur, am declarat recesiune și l-am trimis să își ia cina la vecini…nu mai pupă el tărtăcuțe, gunoi sau Frunze. Apropitaru’ băiat milos i-a adus câteva minifrigidere cu niște pachetele roșii. Însă Shobo nu mai are încredere în el. Gen…Bah…acu o luna m-ai alungat cu furci si lopeti, ai vrut să mă îneci și acu’ mă inviți la cină? Până și Shobo e mai deștept….
La mulți ani România! De la noi din București! Shobo te Iubește! În anul 2019. Într-o capitală europeană!
P.S. Cică și la Paris are Shobo rude…chestia asta m-a uns pe ficat de plăcere!
P.S 2: Shobo a câștigat…mi-am mutat locul de parcare lângă un părculeț și am două arme albe : un felinar și o pisica bagaboanta care o arde regește numai pe Sheeba de somon de atunci!
ILY Cotzo
Photocredit: askideas.com
1 Comentariu
Unknown
01 . 12 . 2019Zîno, zi mersi ca trăiește! Shobo al meu a murit în mașină. Adînc în mașină. Vara. Știi cum e sa pleci la o nuntă, cu mașina plină, toți gătiți si boiți, cu coafurile în vînt, capu scos geam și respirație superficială? În aceeași mirifică si superbă capitală europeană. Nu mai zic de cîți au leșinat pe lîngă mașină, încercând să scoată shobo din adîncuri. A durat juma de an sa scoatem toate bucățile, dar a fost Ok, pînă la urmă, suntem căliți acum. Știi cum inspirăm mirosul de la groapa de gunoi din nord dimineața? Cu forță! Pwpikei dulke, cu nutella pe pîine!