Escrocul de pe Tinder

“Cred că scopul vieții este dragostea”

Așa își începe povestea Cecilie, una dintre protagonistele documentarului “Escrocul de pe Tinder”.

Documentar care rulează de o săptămâna, pe Netflix.

Pe la sfertul filmului simți nevoia acută să pui pe pauză și să scotocesti pe Instagram. Să vezi dacă sunt personaje reale sau inventate.

Pentru că totul pare neverosimil.

Cecilie, Pernilla și restul fetelor sunt personaje reale, God damn it. Niște femei frumoase chiar, tinere, cu haine scumpe, o viață socială activa, călătorii și o mulțime de prieteni.

Adică, cam ceea ce vedem zilnic în social media: oameni cu o viață sclipitoare. Până și cartofii prăjiți le sclipesc în farfurii.

Sau poate nu…

 De ce Tinder?

Este tardiv să ne mai întrebăm cum de a ajuns Tinder atât de important în viețile oamenilor. Noi l-am dorit.

Indiferent de motivul pentru care îți faci cont, este drumul cel mai scurt către  un soi de “marfă” pe care o cauți sau de care ai nevoie la un moment dat.

Și uneori, toți simțim nevoia să căutăm. Fie sub pseudonim fie chiar cu numele nostru real.

Folow me on instagram pentru mai multe idei:

@samanthissima_blog

Am avut cont de Tinder

Cam 3 zile.

Era în perioada nebuniei de început. Toată lumea își făcea cont pe Tinder. Bine, că nu toți am priceput ce doamne iartă-mă e, asta a fost altă problemă.

Eu, spre exemplu, am crezut că e un fel de Facebook dar cu mai multe bunăciuni.

Până când am început să dau de prieteni de-ai fostului soț. Știți voi, oameni foarte însurați, copii, etc.

Femeie educată, m-am gândit să îi salut, să îi întreb ce le fac nevestele, dacă e totul bine acasă. Chestii de bun simt, după părerea mea.

Mi-au dat block.

Triste momente am mai trăit, vă jur. 

Ba era chiar să fac o gafă și să o întreb pe una dintre neveste : Crezi că soțul tău este supărat pe mine? Am văzut că mi-a dat block pe Tinder.

Să revenim.

Eu nu am rezonat cu Tinder, drept pentru care mi-am văzut de viața mea de artist și m-am întors la varianta clasică: văzut, plăcut sau nu.

“O glisare îți poate schimba viața definitiv”

Spune Cecilie, chiar de la început. Și mă tem că are foarte mare dreptate.

Motivele pentru care oamenii ajung pe Tinder sau alte dating apps sunt cât se poate de variate.

Nu orice femeie care își face cont pe Tinder este o fufă pe care o “mănâncă”. După cum, nici orice bărbat de pe Tinder nu e un vreun obsedat de sex.

Acestea sunt doar “viziunile” apocaliptice pe care unii le târăsc de prin cretacic.

Pot fi oricând motive valabile pentru orice persoană, din orice colț al lumii.

Și poate într-adevăr nevoia noastră primară de a ne găsi pe cineva. Presiunea pe care o resimțim atunci când suntem single sau chiar dubioși de single. Sincer acum, de multe ori cei din jur te fac sa iti fie chiar jenă ca esti singur.

Dar de cele mai multe ori, pur și simplu nevoia de sex.

Și asta nu este ceva de blamat sau de ras.

Și da, eu am văzut  și o grămadă de dubioși, inclusiv vreo doi popi. Unii de se strangulau cu bicele de gât, nebunii de ei, mascați, octogenari, profesori, gold boys, etc.

Gen, de la salam de vara Cristim până la caviar, aveai toate gusturile.

Cum ajungi de la Disney la Tinder?

“Primele mele amintiri au legătură cu Disney” spune Cecilie.

Ei da, din păcate cred că aici intervine fractura periculoasă din gândire.

După o anumită vârstă, 12 ani să zicem, ar cam fi timpul să ne desprindem de basme.

Iar ca adulți să nu mai dăm vina pe bietele Albă ca Zăpada, Belle, Cenușăreasa și alte personaje de basm, pentru “rupturile” noastre de realitate.

Nu sunt ele vinovate pentru “gospodăria noastră” emoțională. Time to grow up, gen.

Chiar nu cred că îți poți justifica acțiunile de adult, lipsite de logică, motivând că ai crescut cu basmele Disney.

 Sau și mai rău cu basmele românești cu Harap Alb, să zicem. I-am tăiat și eu capul unuia, că așa făcea Harap Alb când eram eu mică. Ce ar mai fi?

“Avem o singură viață”

Este alt principiu păgubos de la care Cecilie pare că nu abdică nici măcar la finalul documentarului.

Depinde foarte mult cât de matur reușești să înțelegi această propoziție frumoasă.

Dacă avem o singură viață asta nu înseamnă să ne urcăm pe matură și să plecăm lelea după toți nebunii care ne invită în altă țară.

După o oră petrecută la cafea. Ok, ok era un private jet pe acolo, dar totuși…

Dacă avem o singură viață asta nu înseamnă să devenim brusc iresponsabile până la limita la care ne punem fizic în pericol. Așa cred eu.

How far can it go?

 Păi, nu aș vrea să vă povestesc prea mult din film.

Aveti aici link direct catre trailer : https://www.youtube.com/watch?v=_R3LWM_Vt70

Ar fi interesant totuși de văzut și abia aștept să comentăm împreună.

Simon Leviev este un tip care agață femei pe Tinder. Nu este un personaj fictiv ci cât se poate de real.

La început te aștepți să vezi un fel de Mr. Grey sau un Massimo din 365 de zile.

Când colo, apare un pișpiriu de te freci la ochi să vezi dacă ai cumva conjuctivită și vezi purici fără să vrei.

Asta micu’ umblă numai cu private jet, mănâncă fonfleuri de mii de euro, se îmbracă după sfaturile Danei Budeanu, etc.

Vă las pe voi să descoperiți mai departe cum le zăpăcește pe femei.

Este absolut ireal cum reușește să convingă niște femei care par totuși pe craca lor, să facă credite de sute de mii de euro. Ați citit bine! 

Doar Cecilie i-a dat aprox 250 mii de euro.

Un număr foarte mare de oameni au considerat în social media că femeile acestea și-au meritat soarta. Că au fost și ele de fapt “gold digger” și până la urmă sunt la fel de vinovate.

Chiar si Justitia a considerat că cinci luni de închisoare sunt suficiente pentru “înselăciune”.

In plus, omul este mare vedetă acum. Are in continuare cont pe Tinder și evident un business de “how to do it”.

Eu nu mi-am format o opinie clară. Am fost tentată să spun și eu așa, recunosc. Dar sunt mai degraba Elveția. Sunt câteva faze în film care imi ridică și mie semne de întrebare.

Dar pe de altă parte nu bag mâna în foc cum aș fi reacționat eu.

Bine, norocul meu este că sunt extrem de zgârcită și când aud de împrumuturi am un arici în portofel.

Ar fi văzut ăsta bani de la mine cum vede tataie răsăritul de mâine. Fie-i țărâna ușoară, că a murit de 20 de ani.

Din păcate, nici una dintre protagoniste nu a luat în seamă sfaturile prietenilor și familiei.

Lejeritatea cu care și-au pus la dispoziția unui necunoscut de fapt, după doar câteva zile, datele personale din pașaport, cardurile și adresele părinților te înspăimântă, pur și simplu.

E de văzut. E de gândit. E de băgat la cap, zic eu.

Pentru că se poate întâmpla oriunde, oricui de fapt. Poate nu ție. Dar poate surorii tale, verișoarei, prietenelor, fiicei tale.

Iar din punctul meu de vedere rolurile pot fi oricând inversate.

Simon Leviev  ar putea fi la fel de bine o Simona sau Suzana care îți ia banana cu tot cu copac.

Nu doar femeile sunt victime ușoare. Și bărbații sunt la fel de vulnerabili. Și culmea, din aceleași motive.

Eu zic că merită să îi acordați o seară escrocului de pe Tinder. Și vă aștept părerile în comentarii.

Follow me pe instagram pentru mai multe idei geniale :

@samanthissima_blog