Abonează-te pentru a afla de îndată ce postez un articol nou.

Abandon

Posted on

Am privit de multe ori schița Andreei și de fiecare dată am avut aceeași senzație de cădere în gol.

De Abandon.

Abandon

Un cuvânt pe care îl poți răsuci în atât de multe feluri și parcă de fiecare dată îl trăiești altfel.

Poate fi abandonul unei seri de joi, în care un tată își împachetează câteva haine și iese pe ușa spunând că va veni înapoi în câteva zile.

Iar cele câteva zile au devenit ani lungi și istovitori, în care nu ai știut nimic de el. Ani în care te-ai gândit că, dacă vei deveni cea mai frumoasă, cea mai bună persoană, sau poate  celebră, undeva el te va vedea și își va aduce aminte de tine.

Poate că s-a luat cu viața și de aceea a uitat să te mai caute.

Abandonul pe care îl simte un copil atunci când anii trec și realitatea este una singură. Imaginația este singura lui evadare și așa cum unii copii au prieteni imaginari, alții au părinți imaginari.

Și nici nu știți câte jocuri poți juca cu un părinte imaginar. Sau cum poti adormi povestindu-i ce ai făcut la școală.

Acest fel de abandon îți lasă un stigmat, o cicatrice urâtă pe care mai târziu nu vrei să o arăți lumii. Pentru că cicatricea aceasta a abandonului îți desconspiră nesiguranța, teama constantă, sentimentul că niciodată nu vei fi suficient de bun.

Dacă ești norocos, înveți în cele din urmă să trăiești cu ea, să o asimilezi. 

Abandonul acesta nu îl poți controla și mai ales nu poți învinge teama pe care o sădește în inima ta. Real și complet, nu.

See the source image
photo by papadakismanolis.gr

Alteori însă, TU ești cel care se abandonează.

Cel care iese pe ușa propriei lui ființe și nu se mai întoarce.

Și văd asta zilnic, în jurul meu.

Oameni care își abandonează visurile sau sentimentele.

Prizonieri în job-uri pe care le detestă, dar care le plătesc ratele pentru mașină și casă.

“Într-o zi sper să scap de aici și să am o altă viață”.

Doar că acel “într-o zi”, este posibil să nu vină niciodată sau în cel mai bun caz să vină prea târziu.

Și nu pentru că nu ar putea să o facă, ci pentru că “altă viață” ar însemna în unele cazuri, disconfortul unei vieți cu mai puține facilități “hidramate” sau cu mai puține ziduri.

Disconfortul unui nou început.

Și atunci te abandonezi.

Cabinetul pe care ți-l doreai, afacerea ta mică, cafeneaua la care ai visat, atelierul de croitorie. Rămân doar taskuri pentru viața următoare.

Te  abandonezi atunci când rămâi în relații sau chiar căsnicii despre care se mai poate vorbi doar punând ghilimele. Cu fiecare zi în care îți dorești să fii în altă parte decât “acasă” te îndepărtezi de tine.

Uneori auzim clopotele care bat pentru “parastasul“ relațiilor noastre dar ne astupăm urechile și ne abandonăm pe noi înșine.

Este poate singurul abandon pe care îl putem controla. Dacă vrem.

Șerpii Andreei

Tablou realizat de Andreea Axinte

Abandonul pe care nu îl poți sintetiza decât dacă ai trecut și tu prin acest cuib de șerpi.

Abandonul propriului tău corp.

Trădarea pe care o simte o adolescentă superbă atunci când părul ei pierde lupta cu chimioterapia.

Cinci șerpi.

Furios

Trist

Resemnat

Neîncrezător

Luptător

Aceștia sunt cei cinci șerpi ai Andreei. Iar din cuibul sufocat de teamă și furie, se ridică un singur șarpe. Cel care luptă.

Așa cum a luptat și Andreea mea.

Și a câștigat.

A câștigat cu puterea unei Zâne Elf în care a dorit să se transforme în lupta ei cu șerpii. Pentru că uneori, cu toții avem nevoie să ne simțim creaturi mitice. 

 “L-am făcut într-un moment de slăbiciune maximă și nu am reușit să îl termin”. Andreea Axinte.

Zâna Elf, Andreea a pus această schiță, pe care eu am botezat-o Abandon, la temelia campaniei Grădina cu Povești.

Pentru că, adolescenții mei din secția de oncologie Pediatrică de la parterul Institutului Oncologic București, îmi stau alături, umăr la umăr în această campanie.

Ei vor să îi cunoașteți, așa cum sunt ei în realitate.

Luptori Elfi, neînfricați în fața Abandonului.

Și toți Elfii noștri de la Fundeni merită că atunci când privesc pe geamul sectiei să vadă o Grădina superbă.

Merită ca atunci când se simt un pic mai bine, să iasă din mirosul septic al salonului și să se piardă măcar 10 minute în Grădina cu Povești.

Grădina cu Povești

Tablou pictat de Miruna Valentina pentru campania Gradina cu Povesti

Este unul dintre cele mai curajoase și ambițioase proiecte pe care ne-am propus să le realizăm în acest an.

 Este grădina terapeutică și senzorială pe care o construim acum în curtea Institutului Oncologic București.

Un teren viran și arid, aflat chiar în fața secției de Oncopediatrie, se transformă în cea mai frumoasă Grădina din capitală. 

Pentru că am ezitat să vă spun, dar copiii mei stau uneori și câteva luni în această secție.

Iar anotimpurile trec anost prin fața geamurilor lor.

Pentru că atunci când viața îți picură într-o perfuzie, timpul se dilată.

Și uneori, tot ce îți dorești este să îți lipești fruntea de scoarța unui copac.

Grădina cu Povești va fi locul de bine și speranță:

·       Pentru Andreea, Miruna și copiii  roz care își doresc să se dea în leagăn, cu un cățel ciufulit alături, la umbra unui cireș înflorit.

·       Pentru mamele care vor să își spună rugăciunea de seară la trunchiul unui brad.

·       Pentru oamenii mari a căror viață a devenit fragilă și au nevoie de un strop de speranță

·       Pentru doctorii care operează uneori și zece ore.

·       Pentru asistentele și personalul auxiliar care vor să își ia puterea de a continua din umbra unei sălcii.

Mai multe detalii despre proiect vei găsi la aici: https://samanthissima.ro/2022/04/gradina-cu-povesti.html

Cine suntem noi?

(www.asociatiapavel.ro)

Asociația P.A.V.E.L.  este asociația părinților care au copii bolnavi de cancer, leucemii și anemii grave înregistrată la 10 mai 1996.

Este o organizație caritabilă, nonprofit  și nonguvernamentală.

Fondată de părinți ai căror copii au trecut prin astfel de boli, asociația mobilizează coeziunea socială și instituțională pentru apărarea drepturilor pacienților bolnavi de cancer și este promotor pentru acțiuni de responsabilizare și empatie socială, comunitară, individuală sau instituțională.

Asociația P.A.V.E.L. este membră a mai multor federații, coaliții și alianțe naționale și internaționale: ICCCPO (CCI), ECPC, SIOPE, PanCare, UICC, HOPE, IAPO, ICISG, ICPCN, BRCC, MASCC, WANGO, Coaliția pentru Cauza Copiilor și Tinerilor cu Cancer (CCCCT), FABC și a APSR.


Raluca Hulubei (Samanthissima), designer floral și organizator de evenimente, cu o experiență de 19 ani în domeniu. Creator al programului de Terapie Florală- Rainbow pentru copiii oncologici. Fundraisser si Ambasador de 8 ani pentru Asociația Pavel.

Creator al Proiectului Aripi de Fluturi pentru Copiii Roz .

PLANTEAZĂ ȘI TU

 Pentru că îți doresti să ajuți, să faci bine, să sădești speranta.

Pentru că banii tăi vor fi investiți rațional, într-un proiect durabil.

Iar  gestul tău va umple de bucurie ochii miilor de oameni care se vor plimba în Grădina cu Povești.

De câte ori vei privi un cireș înflorit, un brad sau poate o magnolie, vei zâmbi. Pentru că în curtea Institutului Oncologic București, și TU ai plantat un copac.

CUM PLANTEZI ?

 Pentru  companii, donația se va realiza prin Contract de Sponsorizare.

 Te rugăm să iei legătura cu noi în acest sens.

Dacă ești persoană particulară, poți contribui la construirea grădinii în contul:

RO48BTRLRONCRT0P47818407

Banca Transilvania

Asociatiei P.A.V.E.L.

CU SPECIFICATIA “ GRADINA CU POVESTI”

Din strainatate (donations from abroad):

Account holder: Association P.A.V.E.L.
Name of bank: TRANSILVANIA, branch BASARABIA
Address bank: B-dul Basarabia 110, bl. 8, Sector 2, Bucharest, Romania
IBAN account: RO98BTRLEURCRT0P47818401    (for EURO)
SWIFT/sorting code/aba/chips: BTRLRO22

PERSOANE DE CONTACT:

Raluca Hulubei: raluca.hulubei@asociatiapavel.ro

Olga Cridland (Presedinte Asociatia Pavel)

Mail: olga.cridland@asociatiapavel.ro

Dacă ți-a placut acest articol și vrei să ținem legătura te poți abona aici:

LINK ABONARE https://samanthissima.ro/#text-2

Instagram @samanthissima_blog

Facebook: Samanthissima

comentarii [ 4 ]
distribuie
No tags 9
4 Comentarii
  • Violeta
    10 . 05 . 2022

    Personal gandesc ca aceasta gradina este o necesitate pentru tinerii de la Oncopediatrie.
    Daca ai sti ca de tine depinde ca un adolescent, angajat intr-o lupta imensa cu o boala grea, sa se simta putin mai bine, ai putea sa intorci capul?
    Ma indoiesc.
    Acesti adolescenti au nevoie de soare, sunt fiinte superbe ce se hranesc in primul rand cu lumina.
    Nu-i mai intereseaza jucariile, nici dulciurile nu le mai dau o reala bucurie.
    Au nevoie de intimitate (intimitatea nu inseamna singuratate), de un spatiu protejat, armonios, unde sa se simta cu adevarat in siguranta . Si au nevoie de armonie, iar armonia inseamna natura, flori, copaci, aer, spatiu deschis si multa iubire. Dar o iubire discreta care sa se manifeste prin devotament.
    De fapt ei sunt persoane extrem de discrete , ar vrea sa nu atraga atentia asupra lor, iar cand ii intrebi cum se simt , oricat de slabiti ar fi, iti vor raspunde intotdeauna ca -se simt mai bine.

    Pe de o parte sunt constienti ca nu toti ii pot intelege, poate chiar nimeni nu-i poate intelege, doar ei intre ei stiu cum e si cata putere si energie necesita lupta lor.

    Pe de alta parte , nu vor sa-si dezamageasca parintii, medicii, asistentele, voluntarii, nu vor sa dezamageasca pe nimeni, si nu vor compasiune.
    Simpla lor prezenta … purifica.

    Sunt buni si intelepti, rabdatori si generosi si de aceea sunt extrem de frumosi, angelici chiar, ELFI MAGICI – asa cum i-ai numit tu .

Ce părere ai?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *