Draga mami,
S-a implinit un an de cand ne-am despartit. Eu am plecat undeva de unde pot fi vesnic alaturi de tine, unde durerea batranetii mele a disparut iar zambetul meu de Samoyed a reaparut.
Stiu ca inca simti cutite in inima atunci cand iti aduci aminte de ziua aceea. Am plans amandoua imbratisate pe jos, pentru ca eu nu ma mai puteam ridica. Te auzeam urland si implorand oamenii sa opreasca chinul nostru. Oamenii au venit, dar nu ne-au mai putut ajuta.
Ma uitam in ochii tai si as mai fi stat doar pentru a-ti sterge lacrimile. Dar tu ai inteles. Ai inteles iubirea asa cum ti-am aratat-o eu. Fara egoism.
Stiu ca nu vei uita niciodata drumul pana la cabinet. Era frumos afara, caldut si insorit. Dar noi ne desparteam. Priveai oamenii pe geamul masinii si iti doreai sa iti inghete sufletul, sau macar sa plecam impreuna. Plangeai si ma rugai sa mai raman macar un pic. Nu mai puteam. Ti-am spus ca nu poti veni cu mine.
Am adormit linistita in bratele tale. Il vedeam si pe tati in spatele tau. Nu il vazusem niciodata plangand pana atunci. Am plecat zambind, asa cum ma stiati voi.
Am ramas insa langa tine cu sufletul meu imens de catel. Te urmaream noaptea prin casa si ma durea sa te vad plangand fara oprire. Te priveam cum te prabusesti pe jos cu ursuletul meu roz in brate si te culcai pe gresie in locul unde imi placea sa dorm.
Incercam sa te mangai dar nu reuseam. Incercam sa iti ling lacrimile de pe fata asa cum faceam cand eram impreuna dar tu nu ma vedeai.
Ma durea durererea ta si ma chinuaim si eu in locul unde ar fi trebuit sa stau linistita. Sareai din pat noaptea si ma strigai prin casa. Eram acolo, insa tu nu ma mai auzeai.
Eram acolo si incercam sa iti spun ca ma doare sa te vad asa.
Te-ai linistit o perioada. A venit apoi Craciunul. Si te-am vazut din nou plangand fara oprire.
M-am asezat langa tine pe jos, atunci cand te-ai ghemuit pe locul unde in Ajunul trecut era un bradut haios. Mov. Erai fericita atunci. Ma aveai pe mine, aveai iubire si prietenie. Erai tare fericita si zambeai. Impodobeai bradutul si te uitai cu drag la noi, dorindu-ti sa fie asa pentru totdeauna. Dar viata a vrut altfel.
Acum nu mai aveai nimic. Oamenii au plecat pentru ca au vrut. Eu nu as fi plecat daca as fi putut sta.
Nu iti mai doreai nici macar bradutul caraghios.
In fiecare an zambeam cand te auzeam cerandu-I Mosului o pereche de pantofi rosii. Stiam ca nu ii vei primi. Stiai si tu ca nu ca nu are cine sa ti-I daruiasca. Dar tu ti-I doreai in fiecare an.
In ajunul acesta nu ti-ai mai dorit nimic. Doar o clipa cu mine.
Ai impodobit trei crengi si ai adormit pe jos cu ursuletul meu in brate. Daca macar oamenii ar fi ramas langa tine…
Dar eu sunt catel si nu dezamagesc ca voi oamenii. Am venit. Ne-am plimbat, am stat pe banca in parc. Te-am lasat sa ma perii. Te-am lins pe ochi. Te-am certat si te-am tras de pantaloni. Ne-am mai plimbat un pic pe alei. Dimineata am plecat inapoi.Te-am rugat atunci sa nu iti irosesti iubirea. Sa daruiesti inima ta unui alt catel.
Te-ai trezit linistita si ai ascuns ursuletul in dulap. Ai inceput sa cauti cu disperare ochi care sa imi semene. Te-ai intalnit chiar si cu samsari de caini si erai dispusa sa cheltuiesti oricat pentru un puf alb care sa imi semene.
Te priveam suparata pentru ca nu era drept.
Apoi intr-o zi, cand stateai ghemuita pe canapea si priveai absenta in jur, ai vazut poza ei. Ochi blanzi si buni ca ai mei te urmareau de pe ecranul laptopului. Era Trista si pierduta ca si tine. V-ati privit asa clipe lungi, fara sa va vedeti. Ea, un suflet abandonat, tu un suflet pierdut.
Am stiut amandoua atunci ca ea este. A venit la doar doua saptamani. Speriata si Trista. Ca si tine.
Ma bucuram cand o vedeam langa tine. Ma amuzam cum incercati sa va cunoasteti.
Sincera sa fiu o gasesc cam caraghioasa asa ciufulita si zapacita. Dar seamana cu tine.
Au trecut lunile usor. Te vad zambind mami. Si imi creste inima de catel cand o vad pe zburlita alergand prin casa si rasturnand mobile. Rad cu gura pana la urechi cand te trage de par si se urca in pat dupa ce adormi. LeeLoo este bucuria ta din vazduh acum!
Iar in ziua in care te-ai dus la dulap si ai scos ursuletul roz am stiut! Am stiut ca inima ta ii apartine ei acum. Si am plans de bucurie. Pentru ca merita mai mult decat oricine sa o aibe. Pentru ca noi nu dezamagim. Noi pretuim iubirea.
I-ai daruit ei ursuletul meu si i-ai zambit. Am zambit si eu de acolo de sus.
Acum sunt linistita. Eu nu am avut multe in lumea voastra a oamenilor. Am avut inima ta si un ursulet roz. I le las ei acum. Nu e mare avere, insa atat am avut eu. Si am fost tare fericita.
Zambesc acum mami. Si sunt tare fericita!
Princess Maya.
PS. Mami, dar cam pute ciufulita!
ARTICOL SCRIS IN SPRIJINUL CAMPANIEI „ADOPTA, IUBESTE, ADORA” – – GRUP FACEBOOOK.
9 Comentarii
Malina
16 . 04 . 2014Felicitari pentru articol! Va inteleg perfect…
Adriana
16 . 04 . 2014Pe 26 august 2013 câinele nostru ciobănesc german a fugit de acasă. Am răscolit Braşovul, împrejurimile. Nu l-am mai găsit. Acasă aveam doi maidanezi adoptaţi. Unul, e o ea, Izi, am luat-o pe când avea doar 5 săptămâni. Acum, doar că nu vorbeşte, atât e de deşteaptă. Pe Toto, tomberonezul l-am crezut de rasă, pierdut, abandonat. Era într-un hal. Îngrozitor. Două zile am alergat după el să-l pot lua acasă.Acum e băiat salon, are fotoliul lui şi loc în patul nostru, la somn. Şi totuşi când a fugit Zoe, atât am plâns şi am jelit încât ei parcă nu ne mai erau suficienţi. Şi atunci a apărut Zara, actualul nostru câine ciobănesc german. Abandonată, slabă, cu părul pierdut, a venit pe 26 septembrie, la o lună de când Zoe nu mai era de găsit.Cum să explic că are exact caracterul celei pierdute? Că are acelaşi temperament şi că a fost dragoste la prima vedere cu soţul meu? După un timp, punând poze pe fb, nu mai deosebea nimeni care era Zoe şi care Zara. Pe Zoe nu am încetat a o căuta, dar adoptând-o pe Zara, durerea s-a mai estompat. Pe 21 octombrie am mai adoptat un maidanez de talie mare, mascul, sterilizati toţi, cipaţi, şi i-am dat companion Zarei. A venit cu numele Bobiţă, dar e ca un Lord. Casa noastră număra deja 7 suflete: 3 pisici şi 4 căţei. Pe 18 ianuarie anul acesta, m-am îndrăgostit de un câine rotweiller, care nu avea niciun an, un câine cu o istorie tristă, ars cu ţigara, chinuit, scos de prieteni dragi din mâna hingherilor. L-au îngrijit şi mi l-au dăruit. Toată lumea s-a mirat. Adopţia aceasta, ultimă, părea …prea mult. Şi totuşi, ea e câinele tampon, timbru. Unde mă aşez acolo stă. E un fel de tăuraşul Ferdinand, calmă şi bună…dar energică, jucăuşă. A venit când eu aveam sufletul …rănit. Cu ei viaţa mea e plină. Da, şi de muncă, dar de infinită bucurie. Adopţia unui câine e o responsabilitate, dar e ceva fără de care esti mult mai sărac. Mă bucur că ai putut trece cumva peste pierderea câinelui tău, dar faptul că ai adoptat-o pe ciufulită…mă face să privesc cu speranţă. Ah, şi apropo: fac parte dintre acei oameni care până la 40 de ani a trăit fără animale în jur. Trist amănunt!
Vrajitoarea Samantha
26 . 04 . 2014Multumesc Malina <3
Anonim
28 . 01 . 2016Am citit, am plîns și am zîmbit. Și da, am îngropat și eu prea mulți căței…
dina litzica
Unknown
28 . 01 . 2016foarte frumos dar si dureros sa va dea d-zeu putere si sanatate diindca sunteti un suflet frumos!
Anonim
28 . 01 . 2016Am plans de nu puteam citi -Am si eu 2 fete ma ingrozeste gandul ca o sa vina si vremea….Nu ma pot imagina fara ele ,Le cert si tot in pat cu mine doarme.Ne cautam una pe cealalta….Va iubesc Suzy si Bella
Unknown
28 . 01 . 2016Daca am lacrimat in timp ce citeam inseamna ca toata sensibilitatea "povestitoarei" mi-a atins sufletul si mi-a incalzit inima ca exista pe langa cei care-i cunosc si alti OAMENI-OAMENI, dotati cu ceea ce speri sa gasesti la toti. Dar, bine si asa. Cu drag.
Vrajitoarea Samantha
28 . 01 . 2016Va multumesc frumos!
Vrajitoarea Samantha
28 . 01 . 2016Va multumesc