Drum cu prioritate

“Scrie când simți că ai ceva bun de spus”

Încă de când am scris titlul “Drum cu prioritate’ mi-am adus aminte de chestia asta pe care mi-a spus-o o prietenă.

Era cumva în contexul păcatului meu de a fi nu fi consecventă pe blog.

Adică, mă simt uneori vinovată că nu am constanță în a scrie, dar pe de altă parte simt că nu vreau să umplu  blogul cu chestii scrise doar de dragul algoritmilor.

Drum cu prioritate

Cred că îmi va rămâne chiar mie un articol de suflet. Un articol la care mă voi întoarce când și când, atunci când voi simți că îmi pierd iar direcția.

Așa cum mă întorc la Oameni și Motive.

Pe care îl puteți reciti aici: OAMENI SI MOTIVE – Citeste aici

Se întâmplă uneori să ne simțim pierduți.

Să avem sentimentul straniu că suntem simpli călători  pe un drum fără destinație.

Fie că vorbim de o relație personală (și nu musai de iubire, orice fel de relație personală), ori de un job, ori pur și simplu de viața noastră de zi cu zi.

Sunt momente în care simțim că suntem pur și simplu fără busolă și mergem orbește pe același drum de câțiva ani, deși…

Drumul acela nu mai este al nostru!

Iar gps-ul vieții noastre pare să aibă nevoie de un update.

Eu am trăit chiar recent sentimentul acesta al lipsei de busolă.

Știu, pare straniu să spună asta o persoană care muncește cam 24 ore pe zi dacă se poate.

O persoană care are totul organizat și perfect în jurul ei.

Pentru că nu-I așa?

Perfecțiunea din social media este oglinda în care ne uităm toți.

Nici unul nu vorbim despre clipele nasoale, de mucii făcuți bretele când suntem dezamăgiti sau abandonați,

nici unul nu vorbim de faptul că uneori ne simțim pierduți chiar atunci când părem pe cai mari.

Și cum să vrei să vorbești despre eșecurile tale când toată lumea din jur pare că are succes?

Aș vrea să pot spune despre mine că sunt pe un drum bun, dar nu știu dacă este chiar așa.

Știu doar că sunt măcar pe un:

Drum cu prioritate

Un drum al meu. Care acum îmi pare greu și mă sperie.

Mă face să întorc mereu capul peste umăr și să încerc să merg înapoi. Măcar un pic.

În cazul meu este vorba de drumul meu profesional.

În cazul tău poate fi vorba despre drumul unei relații, sau al unei căsnicii.

Habar nu am.

Cred acum, cu mintea nițel obosită ce-I drept, că doar o răscruce dureroasă te forțează să deschizi ochii și să alegi un nou drum.

Nimeni nu s-a trezit de bine ce îi era.

Pentru că nu e ca și cum mergi pe stradă și ai așa o epifanie: aoleu dar eu nu sunt pe drumul cel bun.

Răscrucea asta de care zic este în general un moment zero, de la care nu mai ai decât 2 opțiuni:

Să rămâi blocat așteptând nici tu nu știi ce.

Sau să îți alegi prezentul.

Drumul tău cu prioritate

Poate începe de la momentul tău de „Aha”.

Momentul în care îți vei da seama că toți alegem la început drumul firesc.

Drumul circulat bine de alții înaintea noastră.

Drumul sigur, cu indicatoare clare.

Pentru că așa ni se spune încă de când suntem mici.

Faci așa, dregi așa, te duci acolo, ăla e bun pentru tine, aia nu e bună pentru tine, etc.

Drumul cel mai ușor.

Drumul la capătul căruia ne așteaptă împlinirea promisiunilor de fericire.

Și totuși….

 Te-ai oprit brusc într-o zi și te-ai întrebat?

“Dar, eu unde mă duc de fapt? ”

Poate că atunci este timpul să faci și tu exact asta.

Să te ALEGI.

Să alegi să mergi asumat pe un nou drum.

Un drum cu prioritate. Pentru tine!

Iar asta nu înseamnă panaramele astea motivaționale de ne sufocăm cu ele, gen sinergia eu-ului și

hoardele de copii interiori, iubește-te pe tine până faci bătături în palmă și pe suflet, eu și după mine potopul,

eu mă validez pe mine și alte bullshituri .

Mnu. 

Înseamnă doar să îți faci curaj să iei atitudine în viața ta. Să schimbi mersul.

Să îți iei inima în dinți și să faci așa cum îți spune ție inima și intuiția. Sau mintea.

Să faci asta cu bun simt față de cei care nu te vor înțelege dar și cu hotărâre.

Momentul de Aha de care spuneam mai devreme.

Acum să ne înțelegem.

Nu sunt vreo înțeleaptă care a descoperit ea mersul pe jos și apa de băut.

Sunt doar o fată care scrie uneori ce simte. Alteori ce simți tu dar nu ai curaj să recunoști.

Prin urmare, nu știu nici eu exact cum o să fie drumul cu prioritate pentru fiecare.

Dar știu măcar atât:

Merită să încerci.

 Meriți să mergi pe un drum al tău!

Chiar dacă pare greu, sălbatic, plin de gropi și de noroi, metaforic vorbind.

Nu o să fie mereu așa. Așa cum nici bine nu o să fie mereu.

Dar o să fie AL TĂU.

E al naibii de greu să îți faci curaj să pornești pe drumul tău cu prioritate.

Va trebui să îți asumi că poate cei din jur nu te vor înțelege, că vor încerca să te convingă să mergi și tu pe drumul lor sigur, că doar nebunii o iau așa din loc fără țintă și fără hartă.

S-ar putea să pierzi multe pe drumul acesta nou  și să câștigi chestii la care nici nu ai visat vreodată.

Dar, s-ar putea să și Reușești!

Habar nu am ce sa va mai scriu să faceți J

Orice simțiți că vă face sufletul să cânte, așa cum spunea Steve Jobs.

Orice vă face să simțiți “muzica”

Alege să mergi pe Drumul tău cu prioritate!

 Începe de undeva.

Drumul meu cu prioritate a început cu proiectul Grădina cu Povești.

Un drum greu la începutul căruia am auzit deseori:

 “N-ai cum să strângi atâția bani. E prea complicat. O să îți rupi gâtul. O să îți mănânce timpul și nervii”

A fost greu si mi-a mancat timpul si nervii.

Dar!

Am inceput de undeva.

I-am dat un nume proiectului.

Apoi am scris un un articol.

Gradina cu Povesti

Acest Articol: Citeste aici despre Gradina cu Povesti

Si rotitele au inceput sa se miste.

Oamenii au citit. Au rezonat. Au inteles. Au donat.

Au venit langa mine si Asociatia P.A.V.E.L.

Un teren viran și plin de boscheți arată astăzi așa:

Mai avem de lucru. Dar suntem în linie dreaptă.

Și în timp ce mă uit la pozele de ieri, nu pot să nu mă gândesc:

Dacă nu aș fi avut curaj să dau un nume Visului meu?

Dacă nu aș fi avut curaj să pun acest proiect pe un Drum cu Prioritate?

Grădina cu Povești

Este grădina terapeutică și senzorială pe care o construim acum în curtea Institutului Oncologic București.

Un teren arid, aflat chiar în fața secției de Oncopediatrie, se transformă în cea mai frumoasă Grădina din capitală. 

Pentru că,

atunci când viața îți picură într-o perfuzie,

timpul se dilată.

Și uneori, tot ce îți dorești este să îți lipești fruntea de scoarța unui copac.

Grădina cu Povești

Este grădina pe care dorim să o construim cu ajutorul vostru. Noi nu putem schimba destine dar putem schimba peisajul acestor destine.

PLANTEAZĂ ȘI TU!

CUM PLANTEZI ?

Pentru  companii, donația se va realiza prin Contract de Sponsorizare.

 Te rugăm să iei legătura cu noi în acest sens.

Dacă ești persoană particulară, poți contribui la construirea grădinii în contul:

RO 86 BTRL RONCRT 0P47818402

Banca Transilvania

Asociatiei P.A.V.E.L.

CU SPECIFICATIA “ GRADINA CU POVESTI”

Din strainatate (donations from abroad):

Account holder: Association P.A.V.E.L.
Name of bank: TRANSILVANIA, branch BASARABIA
Address bank: B-dul Basarabia 110, bl. 8, Sector 2, Bucharest, Romania
IBAN account: RO98BTRLEURCRT0P47818401    (for EURO)
SWIFT/sorting code/aba/chips: BTRLRO22

PERSOANE DE CONTACT:

Raluca Hulubei: raluca.hulubei@asociatiapavel.ro

Olga Cridland (Presedinte Asociatia Pavel)

Mail: olga.cridland@asociatiapavel.ro