În spatele Măștilor

Dacă vă spun că am început de cinci ori să scriu ultimul articol, „În spatele Măștilor” ,din seria Project Venezia mă credeți?

Nu știu ce astre mi s-au inodat prin laptop, am dat vina pe Mercur retrograd, apoi pe Venus retrogradă, iar acum încep să bănui că există niște forțe întunecate care nu vor să scriu articolul “În spatele Măștilor”.

Prima dată când am început să îl scriu a fost cu adevărat dezastru.

Participând eu la o anumită emisiune, de emoție și toate la un loc am reușit să fac una în stil în mare.

Mai exact, mi-a scăpat telefonul în toaleta ecologică din platou.

Vă spun, e o idee foarte proastă să faceți pipi cu telefonul în buzunarul din spate de la blugi.

Atât de proastă încât o să fie pobabil cel mai scump pipi din viață voastră.

Ok, o să gândiți și voi că mine: las’ că e un semn bun, să vezi ce noroc vine pe capul meu, ia să îmi iau și

bilet la loto, bine că sunt eu vie și sănătoasă

(deși eu nu am auzit să fi murit careva în timp ce făcea pipi…poate dacă îl lovea trăznetul sau ceva)

Și acum, va gândiți probabil că sora voastră, aici de scrie articolul pentru a 5 oară, avea back up la telefon.

Așa a crezut și ea….

Drept pentru care, in toaleta nu s-a inecat doar telefonul ci si toata arhiva mea de poze, inclusiv pozele de la Venetia.

Tare, nu?

A doua oară, am început să scriu articolul pe niște ciorne.

Da, am obiceiul asta ciudat de a scrie de mâna și abia apoi “trec pe curat”.

Ce credeți?

Mai țineți minte ultima ploaie torențială?

Și eu!

Pentru că cele 5 foi cu articolul erau pe masă în balcon….

Erau…

A treia oară m-a apucat hărnicia în Malaga. La plajă. Încă 5 foi.

Ce credeți că am aruncat eu la gunoi împreună cu niște ambalaje și alte drăcării din geanta de plajă?

Exact….

A patra oară când m-a apucat inspirația,

M-am gândit să mă tai într-o lamă. Așa de bine știu să mă tai, încât Mirela mai avea puțin să sune la Salvare.

Nu știu care o fi treaba cu articolul acesta, însă sper să vă placă.

Pentru că este cel care încheie Aventura noastră Project Venezia.

• 

• 

O serie de articole care sunt mai degrabă un jurnal de călătorie. 

Pentru că mi s-a întâmplat de multe ori să caut chestii interesante despre o anumită destinație și m-am izbit mereu de articole seci, care vorbesc despre aceleași obiective pe care le-aș găsi la un simplu search pe google.

Am vrut să simt Venezia și să v-o povestesc așa cum am trăit-o eu.

Altfel decât cu lista de obiective clasice în mâna.

Și mi-ați bucurat enorm sufletul când ați început să îmi trimiteți poze cu bilete de avion, cazarea unde am stat eu, pastele lui Beppe sau sticluțele lui Alessandro.

Pentru că acest blog este sufletul meu și uneori dedic ore întregi unui articol. 

Primele articole din Project Veneția le puteți citi intrând pe aceste Linkuri:

Hai Hui Prin Venetia – apasă pe link

Hai Hui prin Venezia 2 – apasă pe link

Libraria Aqua Alta – apasă pe link

Burano, Insula fara Timp – apasă pe link

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

În spatele măștilor

Ar putea fi titlul unui articol despre teatrul uman la care am asistat fără voia noastră, de multe ori.

Căci,cine poate spune cu mâna pe inima că nu a fost vreodată victima unor măști frumoase, așezate delicat fie pe un job sclipicios, fie pe o relație de prietenie , fie pe o persoană alături de care a trăit poate ani de zile?

Cred că toți am primit la un moment dat lecția Măștilor.

În spatele Măștilor, oamenii se simt puternici.

Iar chestia asta, se întâmplă mai ales în social media, când vezi răbufniri de limbaj și violență venite din spatele unelor conturi care au la profil poze cu pisicuțe, floricele, iconițe și altele.

Tot măști sunt, nu?

În spatele Măștilor,

Poți fi cine vrei și evident vrei să fii altcineva decât persoana care ești în viata reală.

Pentru că este infinit mai ușor să îți porți aparențele sclipitoare decât să tai în carne vie și să pornești pe un drum real, în care ești TU.

În spatele Măștilor

S-au scris povești șchioape de iubire, s-au făcut promisiuni și s-au încălcat jurăminte.

Într-o formă sau alta, însă toți purtăm la un moment dat o mască.

Cât de nobile sau nu ne sunt motivele, asta depinde de fiecare.

Dar, în zilele noastre este suficient să deschizi social media, insta, facebook sau ce vreți voi și să vezi toate formele și modele de măști posibile.

În spatele Măștilor este însă, de această dată, despre artizanii Veneției, cei care își petrec o viață în atelierele lor de manufactură.

Întâlnirea cu dl Hama Rashid nu a fost ceva planificat.

Ba chiar dimpotrivă. Eram pur și simplu pierdute pe străduțele întortocheate ale Veneziei când ne-au rămas ochii lipiți de o vitrină plină cu măști.

Acum, logic în Venezia sunt vitrine cu măști cam peste tot. Doar că, vitrina aceasta avea acel quelque chose pe care altele nu îl aveau.

Așa că, am dat buzna toate patru în magazinul omului.

Primul impact cu dl Hama Rashid a fost un pic cam rece.

Ne-a privit suspicios și ne-a zis zis scurt și aspru :

No Photos!

• 

• 

• 

• 

Așa cum spuneam și în articolul cu Burano, Insula fără timp, pe mine m-a ajutat mult faptul că vorbesc destul de inteleligibil limba italiană.

Și uite așa, de la No Photos s-a pricopsit omul cu noi pe cap mai mult de o oră.

O oră în care am stat în jurul lui, probând, întrebând dar mai ales ascultăndu-I povestea deosebită.

Fără să știm, nimerisem chiar în atelierul unuia dintre cei mai căutați și cunoscuți artizanii ai Veneziei.

Care nu este venezian, ci fost refugiat din Kirkuk, Irak.

“Irakian de origine, venezian cu sufletul, ăsta sunt eu”,

Ne spune dl Rashid în timp ce își alege o mască albă de ipsos și se uită cu atenție la mine.

A venit în Venezia în 1996 și aici a rămas. Povestea lui are un pic înfloriturile tipice ale italienilor dar și mult adevăr.

Era artist și în Irak, sculptor de fapt. Foarte tânăr și foarte sărac.

 În Venezia s-a îndrăgostit de o femeie mult mai bogată decât el. Bănuim noi aici, ca nota redacției, că dl Rashid era și cam frumușel bine în tinerețe…

Bunăciune, cum s-ar zice.

Și v-ați dus?

În tot timpul în care povestea lui curgea, masca albă de ipsos devenise deja o mică bijuterie.

Stăteam deja toate pe scaune, în jurul lui și uitasem până și în ce an eram.

Se oprește și se uită cu mândrie în jur.

Știi că am apărut într-o mulțime de ziare?

Se ridică și mă trage de mâna lângă o draperie care acoperă un perete plin cu tăieturi din ziare:

Corriere, NYTimes, Paris Match, Daily Mirrror, etc.

Aqua alta este fenomenul de inundație care chinuie și amenință Venezia anual, iar uneori lasă în urma ei un adevărat dezastru.

Apoi, într-o zi am pierdut tot. Aqua alta mi-a luat 600 de măști pe care le pregătisem pentru Carnaval.

Câteva dintre cauzele “Aqua Alta” sunt:

Așa că am luat-o de la capăt.

Am vrut să renunț, am simțit că m-a învins apa. Dar, uite că am reușit să o iau de la capăt.

Măștile din magazinul domnului Hama Rashid se vând cu prețuri începând de la 30 euro (cele mai simple)

și pot ajunge la câteva mii de euro.

Din păcate, fotografiile cu măștile unicat, extrem de scumpe, realizate de el,

sunt acolo unde v-am spus la începutul articolului. Adică, tot un fel de aqua alta…

Am probat în atelierul dânsului cam toate tipurile de măști și am înțeles semnificația și istoria fiecărui tip de masca.

Colombina

este senzuală și misterioasă, decorata cu pene, mărgele și accesorii scumpe, acoperă doar jumătate din față. Este o masca care inițial a fost realizată pentru o actrița care nu a dorit să își acopere complet chipul

• 

Bauta

Se pare că era masca purtată chiar și de Casanova. A apărut prin secolul 16, în înalta aristocrație venețiană, fiind purtată mai ales de bărbații care aveau și ei treabă , noaptea…în afara casei.

Apoi, cu timpul a fost folosită și în scopuri mai puțin romantice și chiar interzisă o perioadă, mai ales la jocurile de noroc.

• 

Volto

Care se mai numea și larvă, este o masca albă, care acoperă întreagă față (deși acum există și variante ½ care îți permit să bei și să mănânci). A fost purtată pentru prima dată de Doge, care era un mare admirator al voalurilor turcești și practic este insiprata de acestea.

• 

Arlequin

Care este probabil cea mai populară masca, purtată de oamenii de rând dar și de nobilimea care dorea să treacă neobservată.

Dottore Peste

Cu siguranță masca care îți da fiori pe spinare, chiar dacă ciuma e de mult istorie.

Masca aceasta era purtată de medici, în timpul epidemiei de ciumă și în dreptul nasului avea săculeț cu lavandă sau diverse plante aromatice.

Scaramuccia

Este iar o mască prea creapy pentru gustul meu….

Când a terminat de povestit, mi-a întins masca pe care o făcuse pentru mine. O colombină cu nuanțe de bleu, lila și mov închis, decorată cu pene și cristale.

Suntem Bauta și Colombină cum ar veni treaba.

• 

• 

• 

• 

• 

Dl Hama Rashid nu este cel mai vestit artizan al Veneziei.

În mod oficial, acesta ar fi Sergio Boldrin.

Însă, magazinul lui este cu siguranță locul în care sper să vi se oprească pașii, dacă ajungeți la Venezia, pentru o lecție de viață și artă în același timp.

Am plecat din magazinul La Mascareta de pe Santa Croce 2100 mai bogată și recunoscătoare pentru experiență trăită.

Iar morocănosul “No Photos” de la început și-a dezvăluit misterul: este o practică comercială în a se face poze lucrărilor acestor artizani, iar ulterior acestea pot fi cumpărate la prețuri de nimic, la colțul străzilor, în magazinele cu suveniruri asiatice.

Aici se oprește Călătoria noastră la Venezia.

Poate pățania cu telefonul o fi vreun semn că trebuie să mă întorc. Am pierdut din păcate materialul cu  artizanul care face cele mai frumoase dopuri din sticlă Murano.

Interviul cu dl Hama Rashid s-a salvat pentru că nu știu nici eu ce îngeraș păzitor m-a făcut să îl urc pe un drive separat.

Și pentru că orice poveste  se termină doar pentru a începe alta și mai frumoasă….

Ne revedem curând cu primul episod din Malaga.