Hai Hui prin Veneția

Îmi doream de foarte mult timp să ajung Hai Hui prin Veneția.

Bine, eu îmi doresc tot timpul să ajung pe te miri unde, dar Veneția chiar se afla pe 

lista scurtă.

Ciao Venezia

Cumva, în mintea mea, Veneția era locul acela romantic numai bun de de escapadă în doi și de făcut multe chestii de nescris pe blog.

Păi ce să zic…la cât am mâncat, bine că am fost cu 3 prietene super cool. Care prietene au mâncat cot la cot cu mine.

Și având în vedere câte paste, pizza și  înghețată am reușit să mâncăm în 4 zile, zău că nu prea aș recomanda Veneția  pentru o escapadă romantică.  

Asta doar dacă nu reușiți cumva să vă 

puneți lacăt la gură. 

Și dacă nu se vede unde bag eu atâta pizza,asta e pentru că atunci când mă întorc în țară,  țin fasting. 

Adică, nu mănânc nimic, dar la ore fixe, cum zice prietena mea Mihaela Bălan. 

Și mă duc la pilates, la Body Tailors.

Personal, eu îi admir profund pe oamenii care pleacă organizat, cu lista de vizitat, trasee, rezervări, etc. Ca să nu mai zic, că bloggerilor de călătorie, eu le-aș face statui.

Project Veneția

Dacă vă imaginați că seria de articole Project Veneția este un ghid de călătorie, mă tem că ați tras chibritul scurt.

Este un proiect cu de toate, cu tot ce am făcut noi și mai ales ce ne-a plăcut în Veneția.

Veneția așa cum am trăit-o noi. Așa cum am simțit-o și admirat-o.

Veneția despre care nu am citit pe bloguri.

Pentru că nu văd sensul să încep să înșir și eu niște obiective pe care până la urmă le puteți găsi la un simplu search sau pe Wikipedia.

Project Veneția va cuprinde patru articole: Hai hui prin Veneția (2 părți), Oamenii din spatele măștilor, Burano- Insula fără Timp și Café Florian.

Octombrie.

 A părut alegerea ideală pentru Veneția și  sunt convinsă că nu ar avut același farmec 

dacă ne-am fi revărsat și noi vara, odată 

cu marea de turiști.

Am avut noroc de  o vreme absolut superbă, fără ploi, inundantii și alte “fericiri” care te pot aștepta în Veneția.

În plus, nici șoriceii și nici mirosul canalelor nu erau în formă maximă. Abia dacă am văzut vreo doi Jerry jumuliți și inofensivi.

Așadar, Veneția noastră a mirosit a soare, a cappuccino și a cannolo. 

Și a paste cu sos pesto.

Am ajuns în Veneția, seara târziu, cu o  cursă Ryan Air (de la București).

Și cum vara aceasta am experimentat călătoria  cu bagajul de mâna, la Veneția am ales chiar varianta

 hardcore.

Un bagaj de mâna la două turiste. Adică, am împărțit amărâta de valiză de 10 kg cu verișoara mea.

Chestie pe care nu v-o recomand. 

Adică, să vă împărțiți bagajul cu var’mea.

Nu ar recunoaște în veci că are 

mai multe bulendre decât voi!

Dar ca idee, dacă pleci cu planul de ținute făcut și câteva piese cu care te poți juca, ca de exemplu o pereche de pantaloni albi, un sacou sport și câteva bluze, amărâții aia de 55 cm sunt mai mult decât suficienți. 

Treaba e să fii creativ și să nu cari tot felul de catrafuse, pe principiul “las că văd eu acolo”.

 Ceea ce este însă clar, dacă vă duceți cumva la Mega și ajungeți din greșeală la Veneția, luați-vă o pereche de umblători comozi. Și niște plasturi. O să aveți nevoie.

Rata din Infern

Noi am aterizat pe Treviso și de acolo am luat un soi de rată – autobuz, care ne-a lăsat În Piazzale Roma. Biletul a fost 12 euro și a inclus și vizionarea meciului de fotbal. Atât de către noi cât și de către șofer. În timp ce el conducea, noi ne gândeam că testamentele făcute la bătrânețe pot fi totuși tardive.

Comentariile și senzațiile tari au fost bonus. Nu a echivalat încă nebunii care conduc autobuzele de pe Coasta Amalfitana dar nici departe nu era. Să zicem pe locul 2.

Rata asta se pare că este mai tot timpul și la discreție pe Treviso. Oricând aterizezi, în maxim 10 minute apare rata.

 Cu trenul era mai ieftin (7 euro) dar în creierii nopții nu mai circulau decât Dracula și rata asta.

Și cam asta a fost ultima dată când am auzit/văzut vreo mașină, timp de patru zile.

Vă jur, când ne-am întors în Treviso eram ca fugite din jungla amazoniană. E ciudat rău să nu mai vezi mașini câteva zile. Probabil vă imaginați că exagerez ca pescaru’ scriitor, dar peste mine chiar era să dea mașina în Treviso când ne-am întors.

Dacă iti place acest articol și vrei să ținem legătura te poți abona aici:

LINK ABONARE:  https://samanthissima.ro/#text-2

Cum te transporți fără să levitezi:

Prin Veneția ai doar câteva variante de circulat: vaporetto, taxi, gondola și pe jos-ul.

Și în afară de umblătorii personali, cam totul este foarte scump.

Gondola

Dacă o iei de prin centru este undeva pe la 80 de euro, iar dacă o iei mai de la periferie, găsești și cu 60 de euro. Pentru o oră, nu pentru o zi.

De taxi nu știu, doar mi-am făcut ochi dulci cu unu’. Cu șoferul zic, nu cu barca.

Vaporetto

Noi am luat un bilet de 1 zi/ 25 euro. Și am ales să plecăm În insula Burano (vaporetto nr 12), iar seara să facem turul Veneției pe apă. Am uitat să vă spun, că trei din patru turiste eram scorpioance, prin urmare cu un arici în portofel.

Cu biletul acesta de 25 euro, te poți foi toată ziua prin insulele vecine, Murano, Burano, Lido și apoi pe Canale Grande (asta e ulița principală a Veneției).

Oricum, la modul cel mai sincer, nu prea ai nevoie să te transporți în alt fel decât pe propriile tale picioare prin Veneția.

Iar noi am lăsat aroganța asta pentru ultima zi. Și am combinat ziua insulele, iar seara- noaptea Canale Grande.

Tips:

Dacă te apucă plimbatul noaptea pe Canale Grande, ia-ți un fes cum zicea mamaie. Sau o basma. Sau o perucă.

Crede-mă, îți zboară și gândurile de la curent. Noi am fost foarte “organizate” și am avut un fular. La patru persoane! Fiecare câte un ciucure, cum ar veni.

Easy Guide Veneto și AVM Holding

Sunt două aplicații gratuite care vă vor fi de mare ajutor.

Prima este un soi de ghid care vă plimbă prin toate punctele de interes ale Veneției iar a două vă luminează întunericul transportului în comun. Care vaporetto vă duce unde și așa mai departe.

Hai Hui prin Veneția dar totuși cu cazare

De stat, noi am stat în Cannaregio și bine am făcut.

Este cam la zece minute de mers pe jos (sau o oră de căscat gura dacă mergi ca noi), de Piazzale Roma, adică locul unde te lasă rata nebunului.

Și la vreo oră de mers sprinten spre săltăreț față de Piazza San Marco. Adică centrul  Veneției.

Asta dacă nu te oprești pe la toți vecinii să mănânci cannoli și mai știu eu ce, așa cum au făcut 4 persoane, cărora nu le dau numele.

Herion Palace Apartment

Este de găsit pe Airbnb și sincer a fost o alegere foarte bună. Mai ales dacă sunteți în gașcă, gen 4-5 persoane.

Ca să vă explic cum ajungeți, în stilul proprietarei, de la Piazzale Roma treci de podul cutare, o iei pe podul cutărică și la podul cutărelu’ faci dreapta. Și dacă ai trecut cumva și pe lângă gară, atunci  sigur ești pe calea cea bună.

Prețurile sunt mult mult mai ok pentru cazare în partea aceasta a Veneției, iar cartierul este absolut superb.

Nu ai mic de dejun și alte figuri de stil, dar nici nu îți trebuie.

Colazione

Pentru că farmecul Veneției și al Italiei în general, este să iei micul dejun (Colazione) la barul vecinului, cu un expresso de îți plesnesc dinții și ceva dulce sau un panino cu mozzarella și prosciutto.

În plus, dacă o rupi cât de cât pe italiană, poți afla bârfa zilei, care cu care s-a mai combinat, cine pe cine a înșelat, etc.

Eu ador chestia asta în Italia. În plus, ceea ce mi se pare absolut fantastic și atemporal, este că italienii în vârstă, citesc ziarul , la micul dejun.

Atmosfera

Aceea de cartier, familiaritatea, zumzetul dimineților italiene pe mine mă fac să  sar din pat la 7 dimineața. Pur și simplu, nu am răbdare să dorm.

Și așa am făcut din prima zi, chiar dacă am dormit cred vreo 4 ore. La 7 eram cocoțată pe unul dintre scaunele de la barul din colț și respiram deja Veneția.

Am pierdut numărătoarea la câte “colazione” am luat prin Italia, fără exagerare. Dar Veneția…Veneția are un aer total aparte, un farmec al ei pe care nu l-am mai întâlnit niciunde în Italia, până acum .

Poate faptul că nu există mașini și prin urmare singurele zgomote pe care le auzi sunt bârfele oamenilor, farfuriile zdrăngănite la bar, ceștile care se trântesc și 

câteva bărci care se pregătesc de plecare.

Sau poate lumina care pare că dansează pe clădiri și rămâi așa mut, în timp ce bei un cappuccino, îți molfăi bucata caldă de mozzarella și stai cu urechile ciulite la Nono Ruggero care e convins că ești “țărancă din Puglia”, după accent, dar măcar ești frumoasă ca o actriță. S-a liniștit când a aflat că nu sunt din Puglia și parcă a îndurat mai ușor faptul că eram din România și nu de prin Sicilia, doamne ferește. 

 

Dacă iti place acest articol și vrei să ținem legătura te poți abona aici:

LINK ABONARE:  https://samanthissima.ro/#text-2

Venețienii

Sunt ei înșiși o atracție a orașului. Sunt pasionați de istorie și cultură, adoră să stea la povești despre meșteșugurile lor, sunt eleganți și poate un pic snobi. Dar, doar un pic. Ajută mult dacă vorbești italiana și intri mai ușor în universul conversațiilor cu ei. Chiar dacă o vorbești cu accent de Puglia. (adică de pe lângă Bari)

Fără a avea intenția de a îi prezenta prea idilic, nu am putut să nu remarc pantofii impecabili, cultul pentru ceasuri de calitate și modul de a se îmbrăca atunci când ieșeau la cină. Am văzut cred cea mai mare concentrație de femei elegante și bărbați după care să întorci capul.

E drept, nici nu pot spune că am umblat prin ghetoul evreiesc de la periferie, dar nici la Hotel  Aman sau Cipriani nu am ajuns. Eu vorbesc de oamenii obișnuiți de pe stradă/ centru. Oamenii random, cum se spune în corporateză.

Veneția

Are o liniște tulburătoare, mai ales noaptea. Repet, poate faptul că nu există trafic/mașini te transpune cumva în irealitatea ei.

Nu aș putea afirma că este un sentiment nemaipomenit, dar cu siguranță este o experiență care merită încercată, măcar o dată în viață.

Veneția este istorie în fiecare colț întunecat al ei, în fiecare zid ros de apă sau în cotloanele ei care par să te ducă într-o capsulă a timpului.

Poate părea un pic lugubră noaptea, mai ales când ieși din zona centrală, însă te vei opri la fiecare colț să mai faci câte o poză, să mai tragi cu ochiul prin casele oamenilor (dacă te cocoti pe ceva mai înalt sigur vezi măcar pe la etajul 1) și să mai bei un păhărel de vin pe la nu știu ce terasă.

Acestea sunt doar cateva fotografii din cele peste 200 facute doar noaptea.

Ce avem in partea a doua:

Despre mâncare, hoinăreală, magazine, chinezi și Librăria Aqua Alta vorbim în partea a doua a articolului.