Abonează-te pentru a afla de îndată ce postez un articol nou.

Timpul are Sens

Posted on

Timpul are Sens.

Cineva mi-a spus  acum câțiva ani chestia asta și la momentul respectiv nu am prea înțeles exact/acceptat ce vrea să spună.

Ca să nu mai zic că mi-am dat și ochii peste cap. Deh..așa face omul când aroganța devine mai puternică decât doza lui de bun simt.

Pentru că sunt momente în viață când adrenalina ta emoțională este explodată pe pereți și sincer numai timp nu îți vine să acorzi.

Vrei ca lucrurile să se întâmple exact atunci. Exact așa cum vrei. Oameni, situații, job-uri, călătorii, name it.

Le vrei atunci, le vrei consumate intensiv și abia dacă te mai gândești la ce va fi în timpul următor.

Nu contează.

Contează doar ce arzi în acel moment.

Dă-ți timp. Dă un Sens Timpului tău.

Arhiva Personală : Făcând Nimic în Gran Canaria

Am înțeles în cele din urmă asta, dar nu de bunăvoie și nesilită de nimeni.

Am înțeles atunci când corpul meu, cu toate anexele lui mi-a dat shut down după ani lungi de muncă fără măsură.

Iar asta s-a întâmplat recent.

Nu voi vorbi acum de perioada aceasta pentru că încă o trăiesc sau mai bine spus încerc să mă adaptez timpului pe care îl trăiesc acum.

Nu este ușor, sunt zile în care am senzația că gata, a luat sfârșit și here we go again.

Apoi …apoi, ei bine mi se stinge lumina. Așa  cum mi s-a stins iar de vreo săptămâna.

Poate că nici acum nu am învățat pe bune ce înseamnă chestia asta cu a-ți da timp.

Mă grăbesc să ard. Să trăiesc totul pe repede înainte. Să muncesc ca și cum am un contor invizibil . Să nu mă opresc nici măcar o secundă. Simt uneori că nu mai am timp.

Am nevoie de planuri, de proiecte , de nebunie.

 Iar corpul îmi spune NU.

Singurul lucru bun este că măcar am început să îl ascult fără să mă mai supăr pe el. Notez cam toate chestiile fizice care mi se întâmplă și într-o zi sper să le citesc cu inima împăcată și energia recuperată.

Arhiva Personală : Făcând Nimic în Gran Canaria

“Tu ești timpul meu potrivit.”

Se întâmplă uneori să întâlnim omul potrivit în timpul nepotrivit.

Timpul lui nepotrivit sau timpul tău nepotrivit.

Și când se întâmplă asta, cred că cel mai greu este să îți găsești puterea să îi dai timpului timp.

Dacă ai noroc va ieși ceva bun din asta.

Sunt oameni care își dau timp după o despărțire. Timpul acela sănătos în care își fac curat în suflet dar și în casă.

Care au înțelepciunea de a-și acorda timp pentru a primi pe cineva în viața lor.

Sunt rari, dar există.

Sunt oameni care își pun timpul la dispoziția tuturor, fără noimă și măsură.

Oameni care nu își mai prețuiesc propriul timp. Pentru că dacă ar face-o, ar fi poate un pic mai selectivi.

Sunt oameni pe care îi vei întâlni și îți vei fi dorit să fie momentul acela rar de sincronicitate a timpului.

Dar nu este. Și again îți va fi greu să asimilezi “dă-I timpului timp” și să pleci în drumul tău. Sau în timpul tău.

Fiecare avem de mers prin chestia asta atât de scurtă, numită Viață.

Și adevărul este că nu știm niciodată cât timp avem exact.

Nu nepărat să fim vii ci măcar suficient de sănătoși cât să ne bucurăm de timpul nostru pe aici.

Și atunci? De ce să nu îți faci darul acesta atât de simplu?

Să îți dai și ȚIE timp?

Unlock Yourself / arhiva personala

Timp să cunoști alți oameni, să faci sex, să te îndrăgosteșți, să umbli creanga prin lume sau măcar prin sat (ăștia de stăm în Ilfov), să mănânci pastele alea pe care ti le-ai refuzat, să pierzi uneori vremea fără să faci nimic concret, să mănânci prăjituri la 2 noaptea, să citești cartea care îți zace în sertar de două luni, etc.

Timp să te apuci de cursurile acelea la care doar ai visat, să ai nebunia de a-ți schimba cariera, să împrumuți bani și să îți deschizi o mică afacere.

Timp să pleci, dacă asta îți dorești.

Timp să privești către viitor cu recunoștință că există și nu către trecut.

Să întâlnești omul potrivit la timpul potrivit, eu cred că este doar un noroc chior.

E treaba știută că norocul ăsta nu s-a împărțit chiar în mod egal la toată lumea.

Poate dacă ești suficient de norocos, Mercur nu își mai întoarce fundul la tine într- o zi, planetele se aliniază, luna este în creștere și mai știu eu ce chestii dubioase se întâmplă și bate ceasul de timpul potrivit. În același timp pentru amândoi.

Poți doar să speri că nu ești deja la azil când vine momentul acela. Sau că între timp, timpul tău nu este ocupat de altcineva.

Pentru că se mai întâmplă și așa. 

Cred că a-ți trăi timpul este o Artă. Și că ne suntem datori cu câte o capodoperă în viață.

Timpul are sens când:

Corpul tău ajunge îți spună ce vrea.

Să respire.

Să te oprești.

Pentru că dacă nu o faci, o va face el oricum.

Munca, chiar și atunci când printr-un mare noroc este pornită dintr-o mare pasiune a ta, devine uneori perfidă.

Își cucerește teritoriul din timpul tău, fără ca tu să simți.

NU AM TIMP ACUM DE PROSTIILE ASTEA.

Așa este. Poate nu ai azi, poate nu mâine.

Dar în ziua în care nu va mai depinde de tine dacă ai sau nu timp, trebuie să îți spun prietene….nu e prea drăguț ce ți se întâmplă.

În ziua în care corpul tău va stinge lumina vei fi dorit să dai timp. Și nu mă refer la ziua în care plecăm definitiv. Ci doar la o zi banală aparent, care va începe ca oricare alta și se va termina ca un coșmar.

În ziua aceea, crede-mă îți vei fi dorit să dai timp.

Eu sunt în etapa 2 cum îmi spune un bun prieten, trecut și el prin asta. Cea în care mă obișnuiesc cu ideea că am resurse limitate.

Iar timpul este cu siguranță o resursă limitată.

Învăț cu baby steps să îl împart cât mai corect, dar mai ales să îl prețuiesc altfel.

Să nu îl mai acord nici necerut, nici forțat, nici by default. Să înțeleg când timpul meu nu coincide cu al altuia și să nu fac o drama din asta. Indiferent de cine  este vorba.

E greu, dar jur că îmi iese.

Și am învățat să îmi dau un sens timpului. Iar sensul meu este cel mai frumos proiect pe care îl avem în acest an: Grădina cu Povești.

Working for a Dream / arhiva personala

Intră te rog pe link-ul acesta https://samanthissima.ro/2022/04/gradina-cu-povesti.html și vei putea citi povestea copiilor mei din secția de Oncologie Pediatrică IOB și ceea ce înseamnă Grădina cu Povești.

Sau pe oricare dintre aceste link-uri :

Să nu imi aduci portocale : https://samanthissima.ro/2022/04/sa-nu-imi-aduci-portocale.

Abandon : htmlhttps://samanthissima.ro/2022/05/abandon.html

Arhitectura Iubirii : https://samanthissima.ro/2022/07/arhitectura-iubirii.html

Știu că Pot: https://samanthissima.ro/2022/04/stiu-ca-pot.html

Ne poți ajuta. Cu parte din timpul tău.

Eroii noștri de la Institutul Oncologic Fundeni merită ca atunci când privesc pe geam să vadă o Grădina superbă.

Merită ca atunci când se simt un pic mai bine, să iasă din mirosul septic al salonului și să se piardă măcar 10 minute în Grădina cu Povești.

Grădina cu Povești

Plan arhitectura Gradina cu Povesti realizat de Pr. Dr. Arh. Cerasella Craciun

Este unul dintre cele mai curajoase și ambițioase proiecte pe care ne-am propus să le realizăm în acest an.

 Este grădina terapeutică și senzorială pe care o construim acum în curtea Institutului Oncologic București.

Un teren viran și arid, aflat chiar în fața secției de Oncopediatrie, se transformă în cea mai frumoasă Grădina din capitală. 

Pentru că am ezitat să vă spun, dar copiii mei stau uneori și câteva luni în această secție.

Iar anotimpurile trec anost prin fața geamurilor lor.

Pentru că atunci când viața îți picură într-o perfuzie, timpul se dilată.

Și uneori, tot ce îți dorești este să îți lipești fruntea de scoarța unui copac.

Grădina cu Povești va fi locul de bine și speranță:

·       Pentru Andrei, Miruna și copiii  roz care își doresc să se dea în leagăn, cu un cățel ciufulit alături, la umbra unui cireș înflorit.

·       Pentru mamele care vor să își spună rugăciunea de seară la trunchiul unui brad.

·       Pentru oamenii mari a căror viață a devenit fragilă și au nevoie de un strop de speranță

·       Pentru doctorii care operează uneori și zece ore.

·       Pentru asistentele și personalul auxiliar care vor să își ia puterea de a continua din umbra unei sălcii.

·       Pentru cei care vin în vizită dar nu au curaj să înfrunte mirosul septic al saloanelor de spital.

·       Pentru noi înșine, cei care știm că ne unește o singură credință. Credința binelui.


Cine suntem noi?

(www.asociatiapavel.ro)

Asociația P.A.V.E.L.  este asociația părinților care au copii bolnavi de cancer, leucemii și anemii grave înregistrată la 10 mai 1996.

Este o organizație caritabilă, nonprofit  și nonguvernamentală.

Fondată de părinți ai căror copii au trecut prin astfel de boli, asociația mobilizează coeziunea socială și instituțională pentru apărarea drepturilor pacienților bolnavi de cancer și este promotor pentru acțiuni de responsabilizare și empatie socială, comunitară, individuală sau instituțională.

Asociația P.A.V.E.L. este membră a mai multor federații, coaliții și alianțe naționale și internaționale: ICCCPO (CCI), ECPC, SIOPE, PanCare, UICC, HOPE, IAPO, ICISG, ICPCN, BRCC, MASCC, WANGO, Coaliția pentru Cauza Copiilor și Tinerilor cu Cancer (CCCCT), FABC și a APSR.


Raluca Hulubei (Samanthissima), designer floral și organizator de evenimente, cu o experiență de 19 ani în domeniu. Creator al programului de Terapie Florală- Rainbow pentru copiii oncologici. Fundraisser si Ambasador de 8 ani pentru Asociația Pavel.

Creator al Proiectului Aripi de Fluturi pentru Copiii Roz .

In cadrul acestui proiect, împreună cu voi toți am achiziționat saltele antiescara, perne antialergice, monitor ultraperformant pentru cabinetul de cardiologie, sistemul de intercomunicatii între saloane, camere implantabile, toalete mobile, fond permanent pentru medicamente necompesate, tablete cu internet pentru fiecare pat si multe altele.

În anul 2020 am dotat secția cu 20 de paturi ultramoderne, electrice, cu 4 puncte de ridicare și saltele antiescara. Aceste paturi, aduse de la prestigioasă fabrică Bock, oferă acum un somn liniștit copiiilor din secție. 

Planteaza si TU. Timpul are sens când o faci.

Pentru că îți doresti să ajuți, să faci bine, să sădești speranta.

Pentru că banii tăi vor fi investiți rațional, într-un proiect durabil.

Iar  gestul tău va umple de bucurie ochii miilor de oameni care se vor plimba în Grădina cu Povești.

De câte ori vei privi un cireș înflorit, un brad sau poate o magnolie, vei zâmbi. Pentru că în curtea Institutului Oncologic București, și TU ai plantat un copac.

CUM PLANTEZI ?

Pentru  companii, donația se va realiza prin Contract de Sponsorizare.

 Te rugăm să iei legătura cu noi în acest sens.

Dacă ești persoană particulară, poți contribui la construirea grădinii în contul:

RO48BTRLRONCRT0P47818407

Banca Transilvania

Asociatiei P.A.V.E.L.

CU SPECIFICATIA “ GRADINA CU POVESTI”

Din strainatate (donations from abroad):

Account holder: Association P.A.V.E.L.
Name of bank: TRANSILVANIA, branch BASARABIA
Address bank: B-dul Basarabia 110, bl. 8, Sector 2, Bucharest, Romania
IBAN account: RO98BTRLEURCRT0P47818401    (for EURO)
SWIFT/sorting code/aba/chips: BTRLRO22

PERSOANE DE CONTACT:

Raluca Hulubei : 0757 43 42 93

Mail: raluca.hulubei@asociatiapavel.ro

Olga Cridland (Presedinte Asociatia Pavel)

Mail: olga.cridland@asociatiapavel.ro

5 Comentarii
  • Florin Voican
    15 . 09 . 2022

    Un important articol ! Chiar îmi place!

    • samantha
      16 . 09 . 2022

      Multumesc frumos

  • BaGheRa
    15 . 09 . 2022

    Băi Vrăji, fără să te gâdil la orgoliu în vreun fel, acest articol mi se pare cel mai bun articol pe care l-am citit pe acest blog al tău. L-am citit de vreo trei ori până acum și de fiecare dată simt aceeași emoție ca și cum îl citesc pentru prima oară. Mă pregăteam să te cert puțin că nu ai mai scris nimic, intram în fiecare zi să văd dacă ai făcut-o, dar citind acest ultim articol văd cât de mult te-ai străduit și ai muncit pentru asta și apreciez munca depusă, iar rezultatul este pe măsură. Sunt mândru că am avut ocazia să citesc acest articol și îmi pun pălăria imaginară la picioarele tale!

    Acum câteva zile mergeam pe vechiul bulevard din urbea mea natală. Nu mai făcusem asta de foarte mult timp. Mergeam așa încet, agale, ca și cum aș fi fost singura persoană care mergea pe acel bulevard. Mergeam de parcă nu aveam nici o destinație… și lumea se uita la mine de parcă o luasem razna… simțeam așa o fericire… nu o pot descrie, dar eram max fericit fără nici un motiv. Timpul parcă statea în loc și totul părea magic. Asta până când îl aud pe un amic că mă strigă, treceam pe sub balconul lui! Si m-a scos din starea în care eram.

    Eu sunt de părere că dacă este să fie … să te întâlnești cu persoana respectivă se va întâmpla no matter what. Timpul va face posibil acest lucru. Totul are o rezolvare… trebuie doar timp! Dacă nu va fi scris să te întâlnești… nu a fost să fie!

    Baftă multă în tot ceea ce faci! Sper ca să ai putere să poți să realizezi tot ceea ce ți-ai propus!

    • samantha
      16 . 09 . 2022

      My dear dear friend…crede-ma ca si eu mi-as dori sa postez la des articole, insa:
      – Am reusit sa inscriem proiectul Gradina cu Povesti la fondurile acordate de Fundatia comunitara de mediu. dupa o munca sustinuta si de echipa am reusit sa trecem de etapa de eligibilitate si sa ne calificam in finala de 12 proiecte. Asadar, pe 4 octombrie sa ne tii pumnii.
      – Au fost cateva proiecte mai mari la atelierul de flori si pana oi deveni faimoasa imi platesc chiria din asta :))))
      – Imi place sa cred ca postez atunci cand pot spune ceva frumos, educativ sau macar funny si ma abtin si eu uneori sa imi umplu contentul cu cantitate
      – pentru ca stiu ca ma citesti de mult timp si am si corespondat de multe ori, cuvintele tale au fost miere pe suflet azi.
      love, kisses and hugs for my best baghera

    • BaGheRa
      17 . 09 . 2022

      Eu unul, în afară de ziarele de sport, urmăresc doar două bloguri cu precădere. Unul dintre ele este al tău și deși nu scrii constant, am rămas. De ce am rămas, hmm pentru simțul umorului și pentru că ai un talent aparte de a așterne cuvintele pe „hârtie” în acest mic jurnal al tău, cum rar mi-a fost dat să văd. Aș avea curaj să fac pariu, că daca ai scrie cantitativ… 90% din articole ar fi de calitate. Iar celelalte 10% mai mult ca sigur ar fi super okeish.

      La celălalt, am rămas pentru comunitatea pe care și-a creat-o tipul. Din păcate a ajuns faimos și cei care comentau și care după părerea mea făceau deliciul blogului, unul câte unul l-au părăsit. You know my house, my rules!

      Dar înțeleg… știu ce spui… am fost și eu în această situație. Știu că nu e ușor. Și voi ține pumnii cât pot eu de strânși, iar eu unul… de acum încolo, îți promit solemn, că voi aștepta cuminte în banca mea, a treia de la geam, articolele atunci când vor fi gata de publicat. Și mă voi bucura de ele… unul câte unul fix în ordinea în care vor vedea lumina tiparului.

Ce părere ai?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *