Haina Roz și Deficitul Bugetar

Să scrii un articol despre o Haină Roz..

În plină pandemie si val 5.

În plin scandal de rectificare bugetară.

Un articol despre o chestie superficială și atât de banală în fond. Luase autocorectul banană și cred că era cumva predestinat.

Cam  asta înseamnă să te doară la banană de reach-ul articolului.

Sau poate nu.

Pandemia ne-a lovit pe mulți dintre noi, nu greu, ci ca un tsunami.

Și încă lovește.

O să vorbesc deschis despre ce a însemnat pandemia pentru noi, femeile din Horeca, în alt articol.

Acum însă o să spun pe scurt doar atât: nici eu și sunt convinsă că nici multe dintre voi, nu ne-am mai permis în ultimii doi ani extravaganțe.

Cel puțin, vorbesc din perspectiva unei femei care muncește și nu se uită în sus la un robinet miraculous din care curg pe stânga euro și pe dreapta criptomonede.

Și când domeniul în care îți prestezi muncile arată cam ca Hiroshima în 6 august 1945, extravaganțele sunt ceva de domeniul Netflix.

Chiar, știați că bomba de la Hiroshima era de fapt un bomb și îl chema Little Boy?

Să revenim la Haina Roz.

Short story: ne-am dus să vedem Casa Gucci. Și în loc să mergem naibii direct, da’ direct, fir întins până la cinema…noi am intrat la Collective Stores.

Ce puii mei de treaba am avut noi la Collective nu înțeleg. Că nici măcar nu era în drum drept. Era chiar pe alt etaj și chiar în colțul opus al Mall-ului.

Dar, așa își fac femeile traseul. 

Mă duc până la Pitești, deci o iau pe la Giurgiu, apoi ocolesc pe la Brașov, mă opresc un pic la sormea la Lehliu și poate trec să o văd și pe mătușa de la Craiova.

Și da, multe ne contrazicem și cu waze…    

Și am văzut această Haină Roz. Fucsia de fapt. Spre magenta chiar. Aici, dacă ești cumva bărbat și citești bazaconiile mele, te-am prins.

Magenta și fucsia sunt niște verișoare mai isterice ale rozului.

Am probat-o, am suspinat lung și am plecat.

Nu aveam nevoie de ea și cu siguranță îmi depășea bugetul alocat lunii ianuarie.

Doar că…AM VISAT NOAPTEA HAINA ROZ.

Oameni buni, m-am trezit în toiul nopții cu gândul la haină și nici că m-a mai luat somnul. Mă imaginam în fel și chip îmbrăcată și în toate imaginile evident aveam haina roz.

Am plimbat cățeaua dimineață de a făcut săraca febră musculară. Evident în capul meu aveam niște converși albi și Haina Roz. Și o căciulă beige.

Am zis că ultima salvare sunt fetele din comunitatea mea de pe facebook.

Ce să vezi…și acolo numa’ “responsabile” deghizate în femei serioase.

Una! Una singură a zis stai acasă! Mulțumesc, Gabi.

Rațiunea îmi spunea: Stai acasă, femeie.

Haina roz: Haide vino înapoi, să fim iar amândoi…

Cardul: Bună, vezi că vin și gazele.

În concluzie, nimic, dar nimic nu a funcționat.

Am tăiat drastic din bugetul pe următoarea luna și am făcut niște realocari pe bugetul de pe ianuarie.

Până la urmă, rozul, ciocolata și sexul nu sunt niciodată prea mult. Și nu avem timp să amânăm lucrurile care poate nu ne trebuie neapărat, dar ne fac bine.

Și ne bucură sufletul, pur și simplu.

Ia-ți o “Haină Roz”. Un ruj. Un nimic colorat. Sau ceva ce îți depășește bugetul. Găsești tu o soluție. Noi femeile găsim mereu soluții când ne punem mintea.

Halatul ăla de mătase, care este cam scump ? Ia-l! Dormi cu el sau dezbracă-te de el în fața omului tău.

Mai bucură-te și tu femeie de nimicurile astea, că parcă trăim într-o lume din ce în ce mai neagră.

Haina Roz nu îmi trebuia. Dar așa bucuros cum am avut eu sufletul astăzi, nu l-am mai avut de cel puțin 4 luni.

Ne trebuie puțin să fim fericiți.

Realmente puțin.

Și uneori o Haina Roz este suficientă.

Va îmbrățișez.