Golden Retriever închiriez apartament. Rog seriozitate.

Poate că așa ar putea să sune un anunț pentru închirierea unui apartament. ” Închiriez apartament pentru familia mea”

Eu nu îmi pot imagina viața fără iubirea unui cățel. Nu știu cum este și nici nu vreau să aflu.

A-ți asuma iubirea unui cățel sau a unei alte ființe înseamnă a-ți deschide total inima și viața. Înseamnă să îi oferi tot ceea ce generic numim dragoste.

Însă, dragostea nu înseamnă doar acoperirea nevoilor de bază. Nici la oameni, nici la animale.

Dragostea presupune și atenția, timpul petrecut împreună, respectul, socializarea.

Ce faci însă când trebuie să inchiriezi apartament și dragostea voastră se bate cap în cap cu dreptul de proprietate?

Locuiesc de foarte mult timp în spații închiriate.

De fiecare dată când am decis să ne mutăm, a ne găsi locuința potrivită era pur și simplu un coșmar. Era mai ușor să îmi găsesc mașină nouă gratis decât o locuința cochetă în care să mă primească cu cățelul.

Până a ajunge la acei proprietari care mi-au devenit familie și prieteni eram nevoită să cunosc tot felul de specimene.

Închiriez apartament, dar:

Majoritatea anunțurile specificau : exclus animale de companie.

Tânăra naivă fiind, de vreo două ori i-am dat papucii lui iubi. Că eu așa am înțeles. Nu îmi imaginam că se referă la Cățel. Noroc că era el cu capul pe umeri. De iubi, zic.

Nu conta că locuința era în realitate o cocină insalubră sau un cavou. Că igienizarea însemna că a deschis geamul. Sau că “mobilat modern” însemna mobilă primită la parastasul de 7 ani al bunicii. Pe unul îl bănuiam chiar că nici nu a îngropat-o și o ține în dulap. Cel puțin așa mirosea .

Sau că proprietarul era pur și simplu dilimache (unul dorea să doarmă în podul casei, din când în când, altul m-a făcut nazistă când l-am întrebat de factura de gaze).

Tot ce conta era acest “exclus cu animale de companie”

S-a schimbat mentalitatea pentru “închiriez apartament” în pandemie?

Pandemia ne-a întors pe toți pe toate părțile. Chiriașii s-au cam împuținat și animalele de companie s-au înmulțit.

Work from home a pus accent și pe singurătatea resimțită de unele persoane. Chiar și pentru mulți bărbați, “pisi” nu a mai fost iubi ci o pisică în toată regula.

Ba mai mult, în luna decembrie, Spania a făcut un pas uriaș.

A adoptat legea animalelor de companie, care sunt considerate Membri ai familiei. Chapeau.

Ceea ce mie îmi da speranțe că ușor ușor vom scapa de exprimările din cretacic, de genul “stăpânii animalelor de companie, posesorii animalelor, proprietarii de câini și pisici, exlus cu animale de companie”.

Închiriez apartament dar nu oricui?

Eu nu cred că modul în care este formată familia, cu copii și animale ar trebui să fie un criteriu de selecție pentru închirierea unei locuințe. Nu mi se pare uman. Și nici potrivit cu evoluția pe care ne-o dorim cu toții.

Nu în anul 2022. Nu atunci când avem pretenția să evoluăm.

Este cât se poate de adevărat că cei mai mulți proprietari își bazează această excludere pe experiențele traumatizante cu chiriași care au avut animale de companie.

Furia, plictiseala, foamea, frigul, abandonul prelungit sunt motivele care stau un general la baza comportamentului sălbatic al animalelor. Și asta nu ar trebui să atragă doar excluderea din locuința ci și  pedepse aspre, legal vorbind.

Din punctul meu de vedere, dacă nu depășești însă niște experiențe neplăcute extrăgând lecția și mergând mai departe, riști să devii o persoană obtuză. You got the idea…

Totuși, unde este granița la care ar trebui să ne dăm mâna cu maturitate și umanitate? Ce putem face pentru a ne ușura situația?

Educație

În primul rând avem mult de lucru la capitolul educație.

Educația noastră a oamenilor și apoi a copiilor și a prietenilor blanosi.

 Proprietar și chiriaș trebuie să înțelegem că lumea se schimbă și noi odată cu ea. Dar fara disciplina si educatie nu vom face decat sa adancim animozitatile.

Respect

Animalele nu sunt o “companie” ci membri ai familiei, cu drepturi depline. Așa cum nu îți lași copilul închis pe balcon sau în baie, singur, înfometat, sau nesupravegheat, în caniculă sau în frig, nu văd de ce ai crede că pisica, câinele sau papagalul tău ar merita această viață chinuită.

Pe de altă parte respect și față de decizia unei familii de a avea câine sau pisică. Respect față de dorința lor de a închiria o locuința decentă pentru familie în integralitatea ei.

Asumare

Asumarea matură a tot ceea ce înseamnă viața reală cu un prieten blănos.

El are nevoie de spațiu potrivit pentru talia lui, de mișcare, socializare și confort. Dacă o pisica o poți ține liniștit într-o garsonieră, nu poți spune același lucru despre un câine de talie medie sau mare. Pe care eventual îl lași câte 10 ore singur.

Asumarea faptului că atunci când decizi să închiriezi un spațiu, acesta va fi folosit drept locuința și nu muzeu. În limitele bunului simt dar și ale legii, desigur.

 
Garanție

Garanții extinse, asigurări de locuința și înlocuirea perimatului “ Eu sunt proprietar, deci închiriez cui vreau” cu “doresc o garanție rezonabilă/ asigurare”.

Garanția că îți asumi educația companionului blănos, că strângi după el exact așa cum te ștergi și tu la fund. Daca te stergi, evident.

Că îți poți asuma real eventualele pagube materiale.

 Care este evoluția actuală a relației dintre proprietari și chiriașii cu animale de companie, ce soluții concrete avem la îndemână și care sunt punctele “nevralgice” ale acestei părți a pieței imobiliare?

Despre toate acestea și multe alte lucruri interesante vom vorbi mâine cu Daniel Dobre într-un interviu absolut savuros pe care abia aștept să îl public.

Daniel Dobre este unul dintre cei mai apreciați profesioniști ai pieței imobiliare, cu o experiență de peste 18 ani în domeniu.

“Dacă vrei să fii respectat, arată respect”. Este motto-ul care îi ghidează activitatea din business-ul imobiliar, iar răspunsurile lui vă vor deschide o altă perspectivă.