“Dacă vrei să fii respectat, arată respect”.

Continuarea articolului „Golden Retriever închiriez apartament” pe care il puteti citi aici :  https://samanthissima.ro/2022/01/inchiriez-apartament.html

Eu nu îmi pot imagina viața fără iubirea unui cățel. Nu știu cum este și nici nu vreau să aflu.

Ce faci însă când trebuie să inchiriezi apartament și dragostea voastră se bate cap în cap cu dreptul de proprietate?

Care este evoluția actuală a relației dintre proprietari și chiriașii cu animale de companie?

Ce soluții concrete avem la îndemână și care sunt punctele “nevralgice” ale acestei părți a pieței imobiliare?

Despre toate acestea și multe alte lucruri interesante vom vorbi astăzi cu Daniel Dobre într-un interviu absolut savuros.  

Daniel Dobre este unul dintre cei mai apreciați profesioniști ai pieței imobiliare, cu o experiență de peste 18 ani în domeniu.

“Dacă vrei să fii respectat, arată respect”.

 Este motto-ul care îi ghidează activitatea din business-ul imobiliar, iar răspunsurile lui vă vor deschide o altă perspectivă.

 De altfel, Daniel Dobre este unul dintre puținii profesionisti din domeniul imobiliar care deține un blog professional și  duce această meserie la nivel de performanță.

Link direct  : www.danieldobre.ro. 

Din experiența ta, ce pondere au cererile de închiriere ale persoanelor care dețin animale de companie în total cererii de piață?

În mod normal, cererile de închiriere ale chiriașilor cu animale de companie, au fost undeva sub 25% până la începerea pandemiei.

Motivele pentru care aceste cereri erau destul de răzlețe sunt:

Reticiența proprietarilor;

Faptul că erau mereu plecați de acasă și nu puteau să aloce suficient timp animalelor de companie;

Relocarile destul de dese cauzate de schimbarea de job;

 Însă, de la începutul pandemiei, odată cu schimbarea tiparelor de lucru, numărul cererilor de închiriere ale celor cu prieteni patrupezi, a crescut semnificativ.

 Faptul că astăzi se lucrează mult de acasă, dar și nevoia de a “avea pe cineva lângă tine”, a crescut numărul posesorilor de animale de companie.

Mai adăugați la asta și faptul că plimbatul cățelului a fost una dintre puținele activități care au permis în perioada de izolare părăsirea locuinței pentru mulți dintre noi. 

 În ultimii ani ai observat o îmbunătățire a relațiilor proprietar-chiriaș în ce privește disponibilitatea de a închiria o locuință,  sau un regres?

Astăzi, situația generală din piață, a redus numărul chiriașilor și ca atare a crescut numărul de oferte disponibile spre închiriere.

Munca de la domiciliu(care pentru orașe precum București a însemnat mutarea celor din corporații înapoi în localitățile lor de origine, aceștia părăsind locuințele închiriate)

școli și facultăți online,

oprirea relocării de personal “la centru” din corporații,

Crescând numărul de locuințe disponibile, în contrapartidă cu scăderea numărului de potențiali chiriași, s-au schimbat și criteriile de închiriere acceptate de către proprietari.

Dacă înainte “exclus animale” era o frază uzuală în anunțurile de închiriere, astăzi proprietarii sunt mult mai deschiși la a-și închiria apartamentele deținătorilor de animale.

Evident, in primul rând din motive financiare.

Un chiriaș cu câine, e mai bun decât nici un chiriaș. 

Dar, dincolo de aspectul financiar care evident primează, există și o latura umană. Și proprietarii au înțeles că un animal este pentru chiriași mai mult decât un  “moft”.

Care este timpul mediu în care o familie cu animal de companie își găsește locuința dorita?

Sigur, sunt și vor fi mereu și persoane care nu vor accepta animale. E dreptul lor.

Nu există o lege care să oblige cumva un proprietar să accepte în locuință un animal.

Cum nu există nici una care să spună că cineva nu are dreptul de a avea un animal în casă.

Ce contează însă, este onestitatea totală.

Din experiența mea, atunci când chiriașul a fost corect, a menționat de la început care sunt toți “membrii familiei”, au găsit mereu proprietari care au înțeles și acceptat.

Am întâlnit de altfel proprietari care spuneau că nu animalul de companie este problema, ci stăpânul.

În schimb, atunci când am avut situații în care chiriașii au ascuns faptul că există un animal de companie, fiecare contract s-a terminat prost.

Din punctul tau de vedere cum putem îmbunătăți la nivel global relația dintre familiile cu animale de companie și proprietari?

Bună intrebare. Dar nu cred ca există un raspuns. Asta pentru ca fiecare “tabară” are adepții ei, experientele ei. Fiecare “le stie pe ale lui”.
Sigur, găsirea unei locuințe atunci când ai un animal, este ceva mai dificilă.

Sunt situații în care vecinii sunt cauza principală. Atunci când proprietarul știe că vecinii sunt împotriva animalelor de companie, că sunt precedente de “scandal” va căuta să evite să ajungă și el în aceeași situație.

 Alteori, există regulamente ale asociației de proprietari care interzic accesul animalelor în bloc. 

Nu în ultimul rând, în funcție de animal, atunci când cauți o locuința de închiriat, trebuie avut grijă ca:
-spațiul interior să se preteze pe tiparul și nevoile animalului; într-o garsonieră e greu să ții două persoane și un ciobănesc german;
-un apartament cu perdele de catifea, canapele scumpe și mobilier din lemn masiv, va fi “locul de joacă” minunat pentru o pisica tânără.

Dar pagubele rezultate din această joacă, pot fi dincolo de posibilitățile financiare ale chiriașului.

Fiecare proprietar de animale trebuie să evalueze corect care îi sunt posibilitățile și să ia în calcul inclusiv faptul că veniturile sale trebuie să îi permită acoperirea acestor daune;

Un animal căruia i se oferă atenție, timp, dragoste, nu va fi niciodată un animal problema.

In schimb, un animal chinuit, lăsat 8-10 ore pe balcon în frig sau caniculă, băgat în seama o dată pe săptămâna va crea mereu probleme.

Tensiuni între vecini, scandal între proprietar și chiriaș.

Iarăși, așa cum am mai scris, asumarea statutului social și financiar, este extrem de importantă.

Dacă nu ești pregătit să susții financiar eventualele daune ale proprietății, nu îți asumă traiul în locuința împreună cu un animal.

De obicei, tocmai acest aspect este factorul determinant al războaielor pe care proprietarii și chiriașii le poartă: animalul strică, dar chiriașul în loc să repare sau să inclocuiasca ce s-a stricat, alege să părăsească imobilul.

Eventual și pe furiș.

Un proprietar ce s-a confruntat cu o situație de acest gen, nu va mai închiria niciodată unui alt posesor de animale.

Pe de altă parte, proprietarii de locuințe trebuie să înțeleagă că o asigurare, este o protecție mai bună decât orice contract și orice garanție. Sigur, asigurarea locuinței costă.

Dar și problemele dispar.

 Dacă tot mai mulți proprietari și-ar asigura locuința, inclusiv pentru astfel de situații, atunci am fi cu toții mai liniștiți. Însă asta înseamnă declararea contractelor la autorități, plata impozitelor ce decurg din aceste contracte, plata primelor de asigurare, etc.

Și românii încă nu sunt toți pregătiți pentru asta.  

  În luna decembrie, Spania a adoptat legea prin care animalul de companie este considerat membru al familiei cu drepturi depline. În acest context, crezi că ar fi oportună o lege care să reglementeze condițiile pe care le poate impune un proprietar potențialului chiriaș?

România nu are o lege a animalelor de companie.

 Există punctual, localități cu hotărâri de consilii locale, care legiferează acest subiect.

 Însă de cele mai multe ori, “pisica” este pasată asociațiilor de proprietari, care pot decide pentru sau împotriva animalelor în imobilul lor.

Din nefericire, pasarea răspunderii la acest nivel, mai mult complică decât ajută.
Reglementarea unică, la nivel de țară, ar fi singură soluție viabilă.

 Cum însă probleme mult mai stringente, nu și-au găsit încă rezolvarea la nivel de autorități, mă tem că o problema “atât de neimportantă” pentru stat, nu va avea o rezolvare prea curând.

 Poate doar dacă statul ar avea de gând să impoziteze fiecare hamster, pisica, câine sau țestoasă deținută de oameni în locuințe. Atunci poate am avea parte de o lege.

Astăzi, eu cred că este mult mai ușor să închiriezi o locuința, dacă ai un animal în familie. Cu siguranță, mai ușor decât era acum 2 sau 3 ani de zile.

 Motivele le-am expus. Dacă în timp vor există modificări, rămâne de văzut.

Repet însă, poate obsesiv nevoia de asumare și responsabilitate, de fiecare parte:
-a chiriașului, care trebuie să trateze cu respect proprietarul și proprietatea închiriată, să fie pregătit să susțină eventualele pagube rezultate din acțiuni ale animalului;
-și a proprietarului, care trebuie să inteleagă că orice locuință ce se închiriază, va fi folosită și uzată.

Că nu poți închiria o casă în care chiriașul doar să plătească și să nu folosească imobilul.
Evident, onestitatea, deschiderea și mai ales capacitatea de a înțelege mereu și argumentele “celuilalt” sunt elementele care vor crea mereu relații de lungă durata și bun augur între părțile implicate.

Închiriez locuințe de mulți ani și cât timp a existat deschidere și onestitate, totul a mers perfect. Și nu puține au fost situațiile în care tocmai animalul de companie a create legături de prietenie între chiriaș