Aroganța unui Zeu

Aroganța unui Zeu înseamnă moarte.

Aroganța ne îndepărtează de Umanitate.

Să fii Zeu înseamnă să rămâi nemuritor.

 Și din păcate, toți dictatorii, criminali odioși, au rămas nemuritori în paginile de istorie.

Zei ai morții și ai distrugerii.

Aveam în planul editorial un articol frumos despre ochelarii de soare.

În contextul zilelor înfiorătoare pe care le trăim, mi s-a părut total nepotrivit să scriu despre orice altceva.

Găsesc deja deplasate glumele cu Putin și “vin rușii’, deși recunosc, acum câteva săptămâni am pus și eu un meme idiot pe story.

Nu cred că mai este momentul să facem glumițe stupide și să ne amuzăm în vreun fel pe seama situației.

Îmi vine greu să diger că la câteva sute de kilometri, Războiul a evadat din manualul de istorie.

Exact ca un monstru din Jurassic Park. Doar că de data asta, este al naibii de real.

Simpli pioni pe tabla de șah a unor psihopați, oamenii își închipuie că viața lor mai are vreun preț.

Nu are. Așa cum nu au avut nici viețile celor din Ruanda, Irak, Afghanistan, Viet Nam, etc.

Și dacă atunci am privit distanți ororile războaielor, acum impactul emoțional este major.

Pentru că ni se întâmplă la granița noastră.

Dacă atunci nu am strâns alimente și haine sau poate nici măcar un gând bun, astăzi privim altfel lucrurile. Pentru că le privim al naibii de aproape.

Un simplu scroll pe social media te pune față în față nu doar cu tragedia momentului ci și cu hidoșenia unor conaționali. Oameni care susțin în anul 2022 invazia militară.

Care susțin demența unui Război.

Sau oameni care se revoltă că România primește refugiații din Ucraina și că se strâng deja ajutoare umanitare pentru ei.

Iar mie asta mi se pare realmente abject.

Somnul rațiunii naște monștri. Sau Aroganța unor Zei ai morții.

Mă aștept să asistăm și la dezlanțuiri necontrolate în media, la cei care vor mirosi rostul sângelui.

Senzaționalul va exploda ratingul, ca întotdeauna. Va deveni foarte greu să cernem corect informațiile externe.

Și va deveni foarte greu de suportat pentru persoanele mai expuse atacurilor de panică, depresiei sau pentru bătrânii care sunt singuri. Nici nu vreau să mă gândesc.

Este clar că trebuie să ne păstrăm calmul și să ne concentrăm pe viața noastră de zi cu zi. Să facem tot posibilul să nu ne alimentăm cu fake news sau să cădem pradă isteriei pe care am văzut-o deja la știri.

Sigur că ne sperie perspectiva războiului. Ar fi nefiresc și nesănătos să nu fie așa.

Ieri dimineață, când m-am trezit cu “a început războiul’ în loc de bună dimineața, m-am așezat în fața unei cafele și i-am mulțumit în gând lui Dzeu.

Că suntem încă în siguranță, că suntem încă departe de ororile din Ucraina și că ne putem bucura de o cafea.

Sper să se întâmple o „minune” diplomatică și să înceteze această oroare. 

Și recunosc, pentru prima dată în viața mea îmi doresc ca un om să dispară de pe suprafața pământului. Să aibă cât mai repede aceeași soarta pe care au avut-o majoritatea demenților asemeni lui.

Istoria a fost scrisă cu sânge. Și din fericire colegii de iad nu prea au beneficiat de pensie.

Mi-am luat câteva minute să mă gândesc serios la ce aș face eu.

Știu că este nefiresc să fii în situația de a-ți pune astfel de întrebări, în anul 2022, dar eu am făcut-o:

 Greu să îți răspunzi sincer. Și răspunsurile m-au cam lovit în plex.

Pentru că mi-am dat seama că oricât de pacifiști am fi, instinctul de supravietuire își va spune cuvântul. Iar cruzimea o vom numi instinct.

Dar până atunci, cred că trebuie să ne păstrăm calmul, să ne vedem de viața de zi cu zi și mai ales să ne informăm din surse credibile.

Alegerile mele:

Cnn live stream, Pro tv, Nbc, BBC

Grup support Ucraina: Facebook – Uniți pentru Ucraina : link aici https://www.facebook.com/groups/unitipentruucraina

Asociația Caradja Cantacuzino – donații haine, alimente. link aici: https://www.facebook.com/Asociatia-Caradja-Cantacuzino-103702745574933/

Jurnaliști (facebook): Mircea Barbu – reporter, momentan în estul Ucrainei – Ucrainalive; Răzvan Lutac; Vadim Ghirda