Abonează-te pentru a afla de îndată ce postez un articol nou.

Există oameni ca o grădină cu cireși.

Posted on

Când am lansat noul format de blog am ținut foarte mult să am o categorie aparte de articole.

 “Un Far și totuși Om”

Mi-am dorit să scriu despre oameni care mi-au fost, oameni pe care i-am cunoscut sau pur și simplu oameni care pe mine mă inspiră.

Care imi sunt lumină.

Oameni far.

Mă întreba de curând cineva cum de rămân așa Zen.

Bine, întrebarea exactă era: auzi, da’ tu ce fumezi?“

Păi, în primul rând că nu rămân nici eu Zen tot timpul.Nu am cum.Și nici voi.

Cei care sunt zen 24/24 cu siguranță nu locuiesc în București, nu au treabă cu traficul, nu se duc la muncă, și s-au măritat toți cu Ronaldo. 

In al doilea rând am câteva secrete de “zenuire”.

Iar unul dintre ele este să iau o pauză de la urlete, trafic și covizi și să o citesc pe Anca.

Anca este Grădina mea cu cireși.

Nu știu câți dintre voi ați avut norocul de a citi ceva scris de Anca Dumitrescu.

Așa că, astăzi ea va fi al meu: Un Far și totuși Om.

Astăzi, v-o dăruiesc și vouă pe Anca Dumitrescu.

Anca scrie poezie. Nu poezie feministă cu organe și păsărici războinice, cum a fost cea care a luat premiul de debut Mihai Eminescu. Și despre care am scris satiric aici:https://samanthissima.ro/2022/01/vagin.html

Anca scrie pentru suflet.

Poezie old school, sensibilă, feminină și plină de liniște. Poezie pe care să o citești seara, lângă un pahar cu vin și să redevii femeie.

Pentru că uneori ne este foarte greu sau nu mai avem timp să ne aducem aminte că suntem și Noi.

Că existăm.

Dincolo de haos, de responsabilități, mâncare, copii, lecții, alergătură, rate.

Acum doi ani, Anca a scris un text care pe mine m-a răsucit pe toate părțile. L-am salvat atunci în telefon și l-am recitit de foarte multe ori. 

L-am recitit când am simțit nevoia să îmi amintesc că nu toți oamenii sunt buni, însă nici răi, neapărat.

Că uneori oamenii ne sunt așa cum pot ei să fie într-un anumit moment din viață.

Și de fiecare dată când am citit am rămas cu o întrebare în suflet:

Eu ce fel de OM mai sunt?

Și mi-am răspuns cu sinceritate.

Știu că nu vreau să fiu un Om însingurat și amar. Deși, viața mă face să devin așa, uneori.

Știu că nu vreau să fiu minciună și manipulare pentru nici un destin. Nici măcar al meu.

Dar am nevoie de putere pentru asta.

Vreau să fiu feminitate, în toate formele ei.

Vreau să fiu Adevăr.

Acesta este textul Ancăi, pe care vi-l dăruiesc astăzi, cu acordul ei:

Există oameni ca o grădină cu cireși

By Anca Dumitrescu

Există oameni ca o grădină cu cireși în floare

Și oameni precum un pahar de apă rece, într-o după-amiază de iulie

Există oameni ale căror mâini par un întreg univers

Și oameni lângă ochii cărora vrei să te trezești dimineața

Există oameni ca un cuțit cu lama rece adânc înfipt în inimă

Și oameni precum ultimul autobuz care pleacă din stație în timp ce-alergi spre el

Există oameni ca un ocean la-început de vară

Rece-calzi, însigurați și dornici de adrenalină

Și oameni cu care trăiești tăceri și ploi de stele

Există oameni din vis și oameni din realitate

Oameni din suflet și oameni din rațiune

Oameni cu care vrei totul și oameni pe care îi uiți a doua zi

Există oameni jumătăți de iubire, neputincioși de mai mult

Și oameni cu-o inimă precum un butoi plin de speranță

Există oameni cu care-ți bate inima mai tare la răsărit

Și oameni din care te retragi când fericirea îți scapă printre degete.

Există oameni cu care vrei s-ajungi la infinit

Și oameni cu care ai ratat startul.

Există oameni care-ncearcă

ȘI oameni care au obosit.

Există oameni curcubeu și oameni care și-au donat orizontul.

Ei, toți. Noi, rând pe rând.

Fiecare am fost unul din ei pentru cineva.”

Si daca doriti să vă zenificați complet:

Anca Dumitrescu este și Co founder la brandul Philocaly, o altă oază de liniște a mea.

Când vreți să vă aerisiți ochii de răutățile din jur, aruncați o privire aici : link direct https://philocaly.ro/

photo: philcaly.ro
photo: philocaly.ro
photo;philocaly.ro

Philocaly este un magazin de antichități dar în același timp o adevărată colecție de fotografii superbe, texte fine și antichități superbe. 

photo:philocaly.ro

Iar pentru un designer care trăiește și respiră fiecare clipă în culori, site-ul ei este așa cum spuneam: o oază de liniște.

 Pe Anca Dumitrescu o puteți citi în întregime pe pagina ei de facebook Papionul Albastru sau pe site :

Link Direct catre Papionul Albastru : https://papionalbastru.ro/

Iar dacă vreți să vă faceți un cadou frumos, tot aici gasiti  volumul ei de poezii:  (Micro)scop pentru suflet.

photo:papionalbastru

 “O confesiune intimă a unui suflet care a ales să se spovedească în versuri. Un microscop pus pe o viață ce se rotește mereu în direcția soarelui, dar și un scop pentru un suflet în care iubirea, extazul și cerul albastru sunt o constanță ”

“Am scris în momente când iubirea mă făcea victorioasă, dar mai ales când iubirea mă punea la pământ. Am scris când nu aveam altă formă de comunicare cu tot ce era în afară mea. De fapt, am scris că să pot să trăiesc.” 

Dacă vrei să mă urmărești pe stradă nu garantez că mă găsești. Dar dacă vrei să mă urmărești pe Instagram unde postez zilnic chestii, sunt aici:

https://www.instagram.com/samanthissima_blog/

comentarii [ 7 ]
distribuie
No tags 10
7 Comentarii
  • BaGheRa
    03 . 02 . 2022

    Mamă, nene, stai puțin să mă prind de ceva, deoarece mi s-au cam înmuiat picioarele. Mi se întâmplă foarte rar spre deloc, în ultimul timp, asta și cred că, pentru prima oară pot spune așa ceva fără ca să fie consecință unei băute de pomină.
    Cuvintele sunt de prisos, dar pot spune un singur cuvânt care sintetizează esența multora celor pe care voiam să le spun: Chapeau!
    PS. Poezia aia a ajuns deja într-un loc aparte. Ai dreptate este… într-un mare fel. Mulțumesc!

    • samantha
      03 . 02 . 2022

      Si eu care ma gandeam ca este prea feminina 🙂

      • BaGheRa
        03 . 02 . 2022

        Mă refeream la modul cum ai scris despre prietena ta. Mă înclin!
        Poezia… da, este puțin feminină!

        • samantha
          03 . 02 . 2022

          Anca si cu mine nu ne cunoastem personal :). Eu doar o admir foarte mult si m-am bucurat sa o am invitata pe blog.

        • samantha
          03 . 02 . 2022

          Apropos…de cate ori formatez textul in „casa noua” si pun bardai paragrafele, imi soptesc in barba: ia’ de aici Baghera paragrafe si subtitluri sa nu mai vii cu reclamatii la receptie :))). Bine, nu ma lasa nici filtrele Seo :). M-am dat naibii, scriu ca o faraoanca acum :)))

    • BaGheRa
      04 . 02 . 2022

      Înțeleg, m-am gândit că v-ați cunoaște deoarece, articolele anterioare au fost personale și pot spune că și acesta nu face notă discordantă și se înscrie în același tipar.
      Adevărul e că m-am uitat puțin chiorâș. Titlu’ cu font de 40 si subtitlu’ cu font de 60 și colorat?!?!? Dar… de la d-na profesoară de română, clasa a VII-a, știu că: „autorul este autorul, trebuie să fie creativ, ca noi să înțelegem sau să ne chinuim să o facem.”
      🤣🤣🤣🤣
      Apropos, deci nu era doar în capul meu, ai văzut și tu… mi-era frică că lumea o să mă considere nebun, deși vocile din capul meu, toate, îmi spuneau laolaltă că nu sunt 🙈.
      PS. Tu continuă și scrie ca o faraoancă, regină, prințesă, etc insert aici și alte titluri regale că eu nu mai știu, iar eu voi citi ca o mică pisicuță 🐅

      • samantha
        04 . 02 . 2022

        Eu nu te-am considerat nebun,ci dimpotriva. Apreciez si imi insusesc critica constructiva, pentru ca este spre binele meu si al blogului.
        Asa cum am luat in considerare si ideea cu Very Peri. Vreau sa cred ca evoluez,iar evolutia nu o poti avea daca ignori sfaturile celor din jur.
        Mai ales cand acestea vin chiar de la cei care isi rup cateva minute pe zi pentru a citi blogul.

Ce părere ai?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *