Valentin și Valentine’s Day

“Noua viață”

Așa îi spunea bunica mea, Valeria, vieții care a început odată cu revoluția din 1989.

Pe ea o fascina realmente “noua viață” chiar dacă avea deja în jur de 70 de ani pe atunci.

M-a  bucurat mereu la Valeria exuberanța cu care se bucura de tot ce îi aducea nou această viață.

De la chestiile de cocotă cum le spunea ea până la sărbătorile acestea noi, împrumutate.

Nu se lămurise  foarte bine care e treaba cu Valentine’s Day însă când a auzit că e rost de cadouri a decretat într-o zi: 

 “Dacă e cu iubire, e bine. Ne place. Mai ales ție că ești prostănacă”.

Și uite așa a adăugat ea Valentine’s day pe lista zilelor în care trebuia să ne prezentăm cu ploconul.

Un ruj, o cremă, orice, cât de mic.

Și de fiecare dată jubila:

“Niciodată nu sunt destule sărbătorile astea în care trebuie să faci cadouri.”

Bunica a plecat acum șase ani. Exact într-o seară de Valentine’s Day.

Și cum facturile le plătesc mai mult din atelierul de design floral, bunica s-a gândit să plece discret.

Chiar la ora 20:00, la 10 minute după ce predasem ultima comandă.

Ca și cum a așteptat să îmi termin treaba.

A plecat cu aceeași discreție cu care a și trăit.

Țin minte și acum fiecare fracțiune de secundă .

Vocea asistentei care mi-a spus pe un ton egal și impersonal: Doamna Valeria a decedat. 

Deși este o zi tristă pentru mine, nu pot să nu zâmbesc și să nu îmi aduc aminte că ei îi plăcea Valentine’s Day.

Îi plăcea pentru că ea făcea parte din generația războiului, oameni care au trăit foametea, durerea și tragediile. Lipsa.

Oameni care nu au mai avut nimic.

Poate doar Iubirea.

Probabil de aceea, Valeria primea orice cu bucurie. Nu a interesat-o prea mult că Valentine’s era pentru îndrăgostiți și nicidecum ziua de venerare a bunicilor.

„Dacă e cu dragoste, ne facem cadouri, discuție încheiată”

Anti Valentinii de azi.

A devenit aproape un trend să fii anti Valentine’s. Și evident, toate drumurile duc către “sărbătoare importată”.

Recunosc că este o zi care mă bulversează. În primul rând mă apasă tristețea și faptul că bunica a plecat.

 În al doilea rând mă minunez de “înverșunarea” oamenilor de a denigra sau susține ziua aceasta.

“Eu nu cred că ne trebuie o zi anume să sărbătorim iubirea. Iubirea trebuie trăită, arătată în fiecare zi.” Sara Elena

Atât de simplu și de frumos a punctat ieri una dintre cititoarele mele, pe pagina de facebook Samanthissima.

Nu ne trebuie o zi anume pentru a spune Te iubesc.

Ar trebui să o facem zilnic, prin gesturile noastre mărunte, prin acel “cum ești?”, prin modul în care ne adresăm partenerilor.

Dar mai ales prin acțiunile noastre. Nu cele vizibile și declarate. Ce facem noi cu adevărat, în spatele cortinei.

Și totuși, din varii motive omitem să mai facem asta zilnic.

Sau, poate nu ne facem o prioritate din relația noastră. Poate că pur și simplu nu îi mai acordăm timp.

Și atunci, o zi care să fie ca un mic clopoțel de alarmă nu este tocmai o idee rea.

P.S. I love you

Valentine’s day nu este musai ziua în care să spui Te Iubesc. Dar poate fi un reminder bun.

Poate fi ziua în care nu mai răsucești conspirațiile comerciale pe toate părțile și alegi pur și simplu să te bucuri de ea. 

Așa cum se bucura Valeria.

Habar nu am de unde vine nevoia aceasta a noastră de a explica explicația și de a ne încrâncena cu unele chestii.

Dar poate că un trandafir de Valentin, o ciocolată, un mesaj drăguț nu sunt chiar așa de oribile, nu?

Eu nu cred că se supără cineva dacă primește o porție din asta de diabet relațional, pe 14 Februarie.

Și atunci? Dacă nu te superi, de ce să nu te bucuri?

“Rutina zilnică nu ne mai lasă timp și pentru noi. Eu cred că e binevenită o zi în care să sărbătorești cu persoana iubită”. Raluca S.

Știați că?

În anul 1861, în Anglia, Richard și George Cadbury au scos pentru prima dată produsul Fancy Boxes. Adică, cutii cu bomboane din ciocolată, turnate în formă de inimioară. Mai mult, cutiile au fost decorate cu Cupidon, inimioare și trandafiri, astfel încât oamenii să le păstreze mai mult timp. Practic, familia Cadbury, care până atunci era faimoasă pentru businessul cu ceai, cafea și ciocolată a dat lovitura și a creat un produs care a devenit  iconic: Bomboanele în formă de inimă

Astăzi, de Valentine’s day, conform site-ului Usa Today, americanii cumpără ciocolată cu kilogramul. Adică, gen cam 26 milioane de kilograme. Șocant nu?

National Retail Federation estima săptămâna trecută că anul acesta oamenii vor cheltui aproximativ 23,9 bilioane dolari pe cadouri de Sfântul Valentin, depășind recordul de anul trecut.  

Holly shit…

Iar 56% sunt alocați pentru ciocolată și bomboane.

37 % pentru flori; 40 % pentru felicitări.

Evident, noi nu o să ajungem niciodată la cifrele acestea. Adică, doamne ferește ce nebuni mai sunt și americanii ăștia.

Și totusi Valentine’s Day.

 “Lucrurile mărunte construiesc legăturile mari” mai scrie Sara Elena pe pagina mea.

Și eu îi dau dreptate. Iar lucrurile mărunte nu sunt legate de o zi anume. Sunt poate 365 de lucruri pe an, în 365 zile.

Și dacă o inimioară mică de ciocolată poate fi unul dintre aceste lucruri mărunte, pe 14 februarie, so be it.

Du o inimoară. Una mică și gustoasă. Un ghiocel. Un trandafir. Sau poate o felicitare. Un bilet strecurat în buzunarul paltonului. Sau poate un bilet la meci.

Sau o oră în plus.

O seară de voi doi.

“Pentru că cel mai frumos cadou pe care ni-l putem face unul altuia este Timpul.” Marius.

Iubești? Fii tare fericit cu chestia asta. Unii nu au parte niciodată în viață de așa bucurie.

Iubești? Alții sunt singuri, părăsiți, abandonați, mințiți, înșelați. Ar da orice să aibă cui să dăruiască o ciocolată.

Iubești? Sunt oameni care și-ar așeza inima smulsă din piept pe lespedea rece a unui mormânt. Și ar da orice să poată dărui acea ciocolată.

Eu zic să nu ne mai cramponăm de treaba asta cu sărbătoarea comercială și bla bla.

 Zic să ne ciocolățim și să ne trandafirim.

Zic să spunem Te iubesc. Azi, mâine și de câte ori ne strigă sufletul.

Să scriem mesajul Acela care nu are nevoie de o zi anume. Dar tot amânăm să îl trimitem.

Să ne dăm măștile jos. Acelea care ne împiedică să respirăm. Să ne fim ciocolată unul altuia.

Și să ne bucurăm. Așa, ca niște copii mari. Ca niște copii mascați in adulți.

Cum se bucura Valeria.

P.S. Mi-e tare dor de tine. 

Vă las mai jos una dintre melodiile mele preferate:

https://www.youtube.com/watch?v=4l4dBVd9jIc

Pentru mai multe idei geniale mă găsiți pe instagram:

@samanthissima_blog