Cum Nu am fost eu în Peru.

Acum vreo câțiva ani buni, mă apucase o ușoară nebunie cu Peru.

Dacă mă întrebați acum, nici măcar nu știu de unde până unde mi-o fi venit mie tărășenia asta cu Peru.

Treaba e că, eu am denumit perioada aceea din viața mea Peruanism.

In stânga lamei sunt eu in Peru:

Întâmplător sau nu, în perioada Peruanismului aveam un iubit pe care îl bănuiam că în altă viață a fost chinez bătrân.

Omul ăsta, pe lângă că era răbdător și chiar mânca o grămadă de orez, avea și un simț al umorului suficient cât să îndure viața lângă mine.

Dacă mă întorc în timp nici nu știu când anume mi s-a declanșat nebunia cu Peru. Care a fost declicul, ca să spun așa.

Dar cum cu mine nu te mai înțelegi atunci când îmi pun ceva în cap, în ciuda protestelor lui Iubi, am început să fac planuri.

Orice încercare a lui de a mă tempera se izbea de un potop de argumente peruanice. Care, evident începeau cu „tu nu mă mai  iubești” și se terminau cu „să știi că nu o mai vezi”

Intr-o seară, înainte de culcare, i-am spus că simt nevoia să mă purific. Pe Machu Picchu!

Se uita bietul creștin la mine și îmi lua temperatura, vă dați seama.

Eu aveam deja viziuni cum o ardem noi  pe ayuhasca și ne încărcăm energiile. Bine, când îi povesteam chestia asta, își dădea ochii peste cap și mă lăsa să bat câmpii.   

Citeam că apucata toate materialele pe care le găseam despre Machu Picchu și seara îi făceam lui Iubi raportul.

Iar conversațiile noastre erau cam așa:

–      Mergem la Machu Picchu?

–       Ce să facem noi acolo?

–        Fumam ayuhasca și  ne vedem ființa interioară.

–        Putem să facem și aici un cui și o radiografie.

N-aveam frate cu cine. Era omul un total “gică contra”.

Ca idee, acesta este unul dintre site-urile preferate pentru o parte din ceea ce înseamnă Peru :

https://www.peru.travel/pe/atractivos/machu-picchu

Căutasem și variante de zbor către Lima și Cusco. E drept și variante de credit de nevoi personale.

Când am aflat eu totuși că până la Machu Picchu trebuie să urc câteva zile, parcă parcă am început să dau înapoi și să ajung la concluzia că mai simplu ar fi să mă sui pe macho din dormitor.

Și să facem o radiografie împreună.

Orice mi se întâmpla în perioada aceea era clar legat de Peru.

 Mi-am cumpărat ditamai cărțoiul despre Peru, am început să studiez istoria civilizației incașe, mă trezeam noaptea să citesc despre geoglifele de la Nazca.

Ce-I drept, sunt încă fascinată de orice reportaj care apare pe această temă. Dacă dispar vreo câteva zile să știți că e posibil să fi băgat vreun reportaj-serial nou pe Discovery sau Travel.

Vă las mai jos două dintre linkurile salvate de mine în perioada de “cercetător”. Merită câteva minute.

https://www.nationalgeographic.com/history/article/nască-lines

https://www.historia.ro/secțiune/general/articol/misterioasele-linii-nazca-din-peru

Și ca să aveți tabloul nebuniei mele cât mai complet:

Într-o zi mă plimbam cu Iubi prin Centrul Vechi. Și nu știu ce ne vine nouă să o luăm prin pasajul de la Universitate. 

Să vă spun că tocmai atunci cântau unii de își spuneau trupa Raza?

Păi vă spun. Că am rămas stană de piatră. Dacă nici ăsta nu era un semn, atunci ce era?

Oamenii păreau incași cum părea Iubi al meu antiperuan. Aveau și costume și încălțări și muzică și chiar și cd-uri cu muzica lor.

Păi, evident că mi-am cumpărat două cd-uri și i-am făcut capul calendar lui Iubi vreo câteva zile.

Ca să nu credeți că am avut halucinații, link către un video cu ei:

https://www.youtube.com/watch?v=WeniQVOcXXc – formația RAZA

Și nu, bietul om nu m-a părăsit. Mă iubea foarte mult. V-am zis că era chinez bătrân, nu?

Treaba asta cu muzica a degenerat din păcate și într-un mini episod Peruan cu poliția. Marele meu noroc a fost că am dat peste un polițist cu simțul umorului.

 Mdeci:
M-a oprit poliția.

Bine, eu nu eram în drum spre Machu Picchu ci doar spre Cernica.

Și evident ascultam cd-ul cu Raza în mașină.

Băi și aveau băieții ăștia o muzică de îți venea să faci numai opturi. Și în pat dar și pe șosea.

Și dacă în pat opturile astea sunt apreciate, pe șoseaua de centură, Poliția nu a fost de aceeași părere.

Polițistul: Unde mergeți dră?

Eu: În Peru!

Vă jur! Așa mi-a ieșit. Fără nici un fel de scenariu. Eu râd și acum când îmi amintesc ce față a făcut polițistul. Priceless…

Polițistul  : Mai aveți ceva de mers. Haideți să suflăm și în aparat.

Eu : Amândoi sau doar eu?

Vă zic…cred că omul nu a uitat nici acum povestea mea.

Bine, nici Iubi care începuse deja să se îngrijoreze în privința sănătății mele mintale.

Și cu toate că episodul cu Poliția l-am trecut sub tăcere a avut grijă asociatul meu să îi povestească.

Ca o paranteză: atunci când partenerul vă întreabă la cină, de exemplu,

“Ai să îmi povestești ceva anume?”

Fugiți!

Lăsați oale și străchini și ce o mai fi și fugiți. E groasă rău, vă spun.

Ultimul Peruanism a fost când l-am așteptat pe Iubi cu o cină peruană.

Lăsasem eu să treacă strategic ceva timp de la episodul cu poliția și am zis să reîncep atacul.

Așa că m-am gândit să îi fac Lomo Saltado.

Am googalit eu după rețetă și chiar mi s-a părut super simplu.

O tigaie wok aveam, carne de vită tăiată fâșii, usturoi tocat, ceapă, roșii și sos de soia,amidon, etc.

Vă las aici link cu rețeta în cazul în care vă apucă și voi Peruanismul. Ca idee este chiar super bun :

https://atlasculinar.ro/lomo-saltado-rețeta-peruviană/

Dar și alte Site-uri  cu rețete peruane de leșini:

 https://perudelicias.com/lomo-saltado-peruano/

https://storyteller.travel/peruvian-foods/

Vine Iubi acasă.

Se uită el circumspect în jur. Nu pentru că gătisem, deoarece eu ador să gătesc. Dar simțea el că este ceva în neregulă. Prea mă purtam frumos de câteva zile. Plus că nu auzise Peru din gura mea de o săptamană.

Se așează la masă. Se uită lung la mâncare. Apoi lat. Apoi, mă întreabă :

–        Iubito, mergem la Asia Express?

–        E Lomo saltado, istețule.

–        Ba e mâncare de chinezi.

–        Ba nu e. Că are cartofi prăjiți.

Nu am mai vorbit cu el două zile, așa supărată am fost.

Să vă zic drept, nici acum nu mi-a trecut de tot Peruanismul.

Ba dimpotrivă.  Asta pentru că anul trecut am primit cadou de la prietena mea Dana Cohanciuc o perechi de cercei.

Din Peru!!

Acolo unde, în cotombrie 2021, juniorii României (Daria Haristiade și Luca Joldea) au luat medalia de bronz la proba olimpică de pistol mixt aer comprimat la Campionatele Mondiale de Tir.

And just like that…

Am înebunit din nou.

Pentru mai multe idei geniale mă puteti urmări pe instagram:

@samanthissima_blog