Iubește-te pe tine!

Iubește-te pe tine

De ce a avut atât de mult succes Miley Cyrus cu această melodie?

De ce zeci de mii de femei au preluat-o până la saturație și au adus-o la nivel de declarație universală?

Pentru că trăim în lumea lui “Iubește-te pe tine”.

Și în acest nou trend care ni se aruncă în față aproape obsesiv propoziția “să îți cumperi singură flori” și-a găsit crăpătura perfectă.

“Iubește-te pe tine”

A venit la pachet cu hoarde de terapeuți, șamani, healeri și tot soiul de știe tot care ne apucă zdravăn de ceafă și ne târăsc în fața oglinzii.

Oglindă în care trebuie să ne uităm neapărat cu blândețe, să ne îmbrățișăm singuri copilul interior și să ne batem pe umăr cu empatie.

Haina “Iubește-te pe tine” este deja la fel ca blugii evazați din anii 70. (au apărut ei în 1960 dar abia în 1970 au devenit isterie generală).

Toată omenirea îi purta dar de fapt nu toată lumea se simțea confortabil în ei.

Nici atunci, nici acum.

Iubește-te pe tine..

DAR

Unde pui limita sănătoasă?

Desigur, am putea spune că asta depinde de fiecare. Și de etapa de viață în care te afli.

DAR

Mai putem avea propriile noastre gânduri și puterea de a discerne atunci când suntem bombardați zilnic de acest “know how” to live?

Iubește-te pe tine, dar cu limite de bun simț.

Eu știu foarte bine ce scriu acum. Și îmi asum faptul că nu foarte multă lume va rezona.

Nici nu trebuie. Nici nu ar fi normal.

Ar fi ca și cum aș scrie niște platitudini cu care toată lumea trebuie să fie de acord iar eu să mă scald în complimente.

Știu totuși că  suntem multe care ne încăpățânăm să înotăm contra curentului acesta.

Și am folosit acum varianta feminină pentru că sunt FEMEIE.

Sunt o femeie normală, cu gânduri, cu certitudini, cu temeri și chiar frici, cu angoase, cu întrebări

care își caută răspunsul.

Sunt o femeie care a făcut și încă face greșeli, care  învață și probabil va învăța câte ceva până în ultima zi. 

Sunt o femeie ca și voi, cele care citiți acum și probabil sunteți bombardate zilnic de “perfecțiunea” celor care ne arată cu degetul cum trebuie să fim, cum trebuie să simțim

și de câte ori trebuie să bem apă pe zi.

Care ne târăsc în fața unor oglinzi în care poate  nici nu ne vedem și ne descurajează.

Sunt o femeie cu multe defecte și muncesc aproape zilnic pentru a deveni o varianta cât mai bună a mea.

Atât profesional cât și personal.

Am de muncit mult la relațiile interumane  mai ales cu partea masculină.

Trebuie să învăț să ascult mai mult, să fiu mai empatică cu bărbații și  mai puțin zgripțuroaică.

Trebuie să exersez să predau telecomanda bărbatului în treburile care țin de el și să nu mai fiu Wikipedia pe două picioare.

Și simt că dacă aș sta proțăpită în fața oglinzii, lăudându-mă singură cât sunt eu de perfectă,

suficientă și iubibilă, toată această dezvoltare pe care mi-o doresc s-ar blaza la nivelul la care sunt acum.

Ar fi ca și cum dau un examen fără profesor.

Sunt eu oare chiar așa complexitatea întruchipată încât să îmi pun singură subiectul în teză și tot eu să corectez? 

În raport cu ce anume aș face asta? Dacă eu sunt propria mea validitate și deținătoarea adevărului suprem cum pot accepta că poate chiar greșesc?

Chiar am de corectat chestii la mine sau sunt perfectă ?

Dacă tot sunt de ajuns, de ce să fiu mai mult?

Eu  îmi asum:

Am nevoie de validarea oamenilor care îmi sunt în viață, într-un fel sau altul.

Așa știu eu că sunt bine sau mai puțin bine pe drumul meu.

Nu vreau să mă accept  fix așa cum sunt.

Nu doresc să mă pun în centrul oglinzii și să fiu miezul universului.

Sau să mă limitez strict la ceea ce validez eu la mine. 

Pentru că nu vreau să trăiesc într-o lume în care Eu îmi  sunt totul și cea mai iubită persoană de pe planetă.

M-aș simți foarte singură în lumea aceea.

Trăim într-un timp în care să cauți validarea altor persoane a devenit ceva de neconceput.

Total “nesănătos”.

Dacă ți-a placut acest articol și vrei să ținem legătura te poți abona aici:

LINK ABONARE

“Tu te validezi. Tu te iubești. Tu ești suficientă. Tu îți cumperi singură flori.”

Și uite spun cu sinceritatea, cu două zile înainte de Ziua aceasta minunată care ar trebui să celebreze femeia.

Nu cred în auto-validare, auto-suficiență și iubirea de sine dusă la extrem.

Nu vreau nici să mă țin singură de mâna, nici să îmi scriu numele in nisip, nici să urlu prin social media că îmi pot cumpăra singură flori.

Mă întristează  cei care ne spun că avem așteptări nerealiste și învechite atunci când ne așteptăm ca bărbatul din viața noastră să ne aducă un buchet de flori, de 8 Martie.

Și sincer îmi displace total această  „mitocănizare”generală spre care 

pare că îndreptăm de câțiva ani.

Ascultam recent un podcast (super cunoscut de altfel) în care supărarea unei femei pe partenerul de viață era invalidată în acest caz (8 Martie) de așteptări prea mari.

Pe Bune?

Pot să râd?

După 20 de ani petrecuți în atelierul de design floral pot să râd, vă spun sincer.

Iubesc florile profund, le înțeleg, le vorbesc limba și le respir în fiecare zi a vieții mele.

Deși este cea mai grea zi din an pentru un florist, 8 Martie a fost mereu pentru mine un soi de simfonie a sentimentelor.

Mă încarc  sufletește cu modul în care bărbații se preocupă nu doar să cumpere niște flori. 

Ci acele flori care știu că   vor pune un zâmbet pe chipul femeii din viața lor.

Bărbați care știu care este floarea preferată a mamei, soției, surorii, cumnatei sau chiar fiicei lor.

Bărbați care își rup 5 minute și 30 lei să cumpere o cutie cu bomboane pentru colegele de birou.

Aveam clienți  care veneau în atelier și ne aduceau și nouă o ciocolată sau chiar un platou cu eclere. 

Iar noi ne bucuram ca niște copii.

 Nu pentru ciocolată în sine ci pentru gestul lor, pentru gândul lor.

Anul acesta este primul în care nu fac flori de 8 Martie.

Asta pentru că viața mea profesională a primit o rotație de 180 grade.

Dar, zilele trecute, în timp ce eram la fetele de la Floralisa Boutique, unde realizez partea de content pentru social media am avut parte de 3 ore superbe.

Pe fetele de la Floralisa Boutique le puteți gasi aici:

Floralisa Boutique (comenzi online)

Telefon: 0755 330 330

Când am văzut ce coadă era în fața florăriei (chiar au de ce pentru că fetele aduc super flori) am lăsat naibii telefonul și instagramul, mi-am suflecat mânecile și m-am pus la bancul de lucru lângă ele.

Un puști emoționat avea 9 lalele mov. “Vă rog să le faceți cumva să pară un buchet mai mare, pentru că nu am bani de mai mult. Sunt pentru prietena mea”

După el, un domn, cam pe la 70 de ani “ Vreau un buchet deosebit pentru soția mea. Suntem căsătoriți de 40 de ani”

Buchete mai mici sau mai mari, mai ieftine sau mai scumpe, chiar și 1 trandafir cu fundă am legat.

Mă uitam la ei cum stăteau cuminți la coadă și îmi cânta sufletul pur și simplu.

Pentru că DA, putem să ne cumpărăm singure flori.

Și o facem tot timpul anului, pentru că florile ne schimbă dispoziția și ne aduc zâmbetul pe buze.

Dar de 8 Martie cele mai frumoase și dragi flori sunt cele primite în dar.

De 8 Martie suntem Femei care se bucura de florile primite.

Așa cum suntem noi, imperfecte, mai rele sau mai bune, mai puternice sau mai slabe.

Iar esența noastră este să ne iubim copiii și familia, ori poate prietenii.

Și de multe ori chiar îi iubim mai mult decât pe noi.

De multe ori avem așteptări nerealiste și suntem dezamăgite.

Dar oare nu este mai trist să nu mai avem așteptări deloc?

Eu sper ca 8 Martie să vă găsească pe toate cu brațele pline de flori.

Sau măcar un trandafir pe noptieră.

O bomboană sau o drăcovenie sclipitoare, o felicitare sau o cină.

Și dacă vă întrebați pentru cine am scris eu acest articol, ei bine, pentru toată lumea.

Pentru noi, femeile care nu ne regăsim în prințeseala asta cu I can by my own flowers dar și pentru bărbații care își vor pune reminder să ia un buchet de flori în drum spre casă.

Și pentru că tot am vorbit de chestia asta cu validarea, încă râd când îmi aduc aminte de ultima ceartă cu var’mea.

Dacă ți-a placut acest articol și vrei să ținem legătura te poți abona aici:

LINK ABONARE

Follow me on:

 Instagram @samanthissima_blog

Facebook: Samanthissima

TikTok: Samanthissima_blog