“O societate fără prințipuri va să zică că nu le are” – Ion Luca Caragiale
J’ AI BISTROT
A deschis cutia Pandorei din care au sărit pe pereți bunul simt, dreptul la opinie și toate frustrările societății. Or fi ajuns la limita răbdării.
Că deh…aici ne-am împotmolit. În ușa de la cârciumă.
Ce mi se pare însă grotesc este modul în care mulți oameni nu reușesc să își mai stăpânească furiile virale.
Uneori, chiar mi-i închipui pe unii, sau unele, ca niște orci cu bale la gură și ochi bulbucați, mânuind frenetic cea mai temuta armă modernă:
RECENZIA
Recenzia asta este ca trecerea de pietoni.
Toată lumea are dreptul să o folosească dar doar o parte au suficient discernământ să traverseze corect.
De câte ori nu ați văzut câte un Kamikaze pe „troti” electrică catapultându-se direct pe trecerea de pietoni?
Sau vreun highlander pe biclă care nu se dă jos? sau ferească Sfântu’ să încetinească….
Nu, nu.
El e Gică Contrariotul!
Oculta mondială a pus trecerea acolo.
Cam așa și cu Recenzia.
Nu îți convine ceva, cât de mic? Arde-i o recenzie. Dă -i foc la coșmelia virtuală.
Mai ales la baruri și restaurante.
A fost umbreluța mai la dreapta în cocktail? Arde-i…
A fost paiul strâmb? Lămâia prea subțire? Gheața prea înghețată? Arde-i…
Au fost cartofiorii un pic nesărati și crevetelul cam sălciu? Joacă-i în picioare pe netrebnici.
A făcut câinele tău caca în mijlocul terasei și pipi pe scaunul vecinului și ți-a spus nesimțitul de chelner să îți strunești potaia? Recenzie și Poliția Animalelor pe ei să fie.
(faza văzută cu ochii mei!)
Copilul tău urlă, aleargă și răstoarnă tot în jurul lui? Oculta mondială e de vină si aici. Ți-a atras careva atenția? Arde-i o Recenzie.
Ceea ce s-a întâmplat la J’ai, eu am trăit de curând la Capriciosa. Un local în care merg cu drag pentru pastele super bune. Un local în care la un moment dat am fost terorizați (nu exagerez) de 5 copii măricei care urlau și alergau prin toată terasa. Asta în timp ce mamikile și tatikii râdeau și se amuzau pe seama tuturor clienților. Da, ați citit bine. Când am încercat să mobilizăm chelnerul pentru a putea totuși să mâncăm în liniște…bietul om a lăsat capul în jos și abia a șoptit :
Ce să facem dra? Ne dau ăștia o recenzie de nu mai vine nimeni!
Uite de asta eu nu nu dau doi lei pe Recenzii.
Nu vreau să mai dezbat și eu acum aceeași teorie cu altă pălărie, gen.
Eu nu am copii. Dar am un câine. Nu cățel. Câine in toata firea. Bardai metisul de ciobănesc.
Cu care câine, mă duc uneori pe la terase.
Poate ajută pe careva cele câteva chestii pe care eu și ciufulita mea le avem “sfinte”.
– Niciodată nu mergem nicăieri fără să sunăm înainte și să cerem acordul localului (plajă, terasă, ce o mai fi).
– Nici în vizită la prietenii apropiați nu merg cu ea fără să intreb dacă o primesc (nici măcar în casele în care este primită by default).
– Întotdeauna este legată cu lesă (de lungime medie) de scaunul meu, șezlong, masă. Niciodată nu bântuie liberă prin local sau plajă. Pentru siguranța ei în primul rând.
– NU îi dau mâncare din farfuria mea! Nu linge farfuria, nu pune bale pe scaun și cu siguranță nu îmi bea din pahar (oricum, mănâncă acasă, înainte să plecăm).
– Leeloo a primit mereu un castronel cu apă și mângâieri din partea chelnerilor (eu mai puțin wink wink).
– Nu îi permit să LATRE (oricum i-ar fi mult prea lene să facă asta) și nici să cerșească la masă. Adică, nu bag pâinea în sos și după aia îi arunc ei pe jos – văzut și asta!
Este foarte greu să gestionezi toate astea,însă, când apare câte un “bichonel” Kamikaze, fără lesă și fără instinct de supraviețuire. Care bichonel vrea neapărat să testeze răbdarea unui caine triplu.
Sau când un copil cu furculița în mâna vrea să o pieptene în timp ce mami cea creierless stă pregătită să îi facă poze. Am întrebat dacă îi dau și eu câinelui un cuțit ca să fie tabloul complet (iar, caz real, trăit). Femeia și râsul ei tâmp, mi-au rămas timbre pe creier, jur.
Avem drepturi.
Putem merge oriunde ne poftește inima sau burta. Dar ce o fi măi nene așa greu să respectăm spațiul în care și alții au ales să respire? Si daca avem fiinte care sunt in ingrijirea noastra, să le protejam. Pentru că supravegherea unui copil si a unui animal de companie înseamnă în primul rând protectie.
„Opiniile sunt libere dar nu si obligatorii.”
Ion Luca Caragiale.
Dacă ți-a placut acest articol și vrei să ținem legătura te poți abona aici:
LINK ABONARE https://samanthissima.ro/#text-2
Instagram @samanthissima_blog
Facebook: Samanthissima
2 Comentarii
BaGheRa
15 . 07 . 2022Mă Vrăji, tu ai o gândire care pentru foarte mulți români nu este din secolul acesta. Din păcate, articolul acesta va ajunge la persoane care gândesc strict la fel ca tine. Cei cărora le este destinat acest articol, chiar dacă vor citi, nu știu dacă vor pricepe ceva și se vor comporta fix ca demoazela care zâmbea tâmp, probabil neînțelegând aluzia.
Nu știu de ce majoritatea persoanelor care locuiesc la noi tind să aibă un comportament exclusiv pe negativism și numărul este preponderent mai mare decât cei pe pozitiv. Nu stiu de ce prin alte părți aceleași persoane se comportă ca oamenii civilizați atunci când ajung prin vacanțe sau city break-uri. Și nu știu de ce atunci fix aceleași persoane când se întorc acasă revin din nou la comportamentul de dinainte de plecare. Oare nu învăță nimic din perioada petrecută „afară”?
Totuși munca ta nu este în van, astfel de articole ar trebui să apară din ce în ce mai des în spațiul virtual, deoarece dacă cumva vei reuși să schimbi mentalitatea unui singuratic care ajunge la acest articol, eu spun că trebuie să fi fericită!
Felicitări pentru articol!
samantha
17 . 07 . 2022Stii cum e Baghera..daca 1 singur om isi schimba opinia in urma unui articol, noi bloggerii nu facem scartza scartza pe hartie degeaba (ma rog, pe laptop).
Tu iti dai seama ca mai am si eu scapari in decor, ca orice om. Dar, macar incerc. Fac eforturi sa nu deranjez. Si fac eforturi sa nu ma infig in parul uneia care isi trimite copilul cu o furculita in mana sa imi pieptene cainele.
Cu cat vom scrie mai des cu atat va deveni mai vizibil manifestul pentru „respect reciproc”.